ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

100 de zile care să conteze

În urmă cu câteva zile am văzut unul din celebrele countdown ’till Christmas (numărătoarea inversă până la Crăciun) și gândurile au luat-o la pas, desfășurând aripile ideilor.

Majoritatea oamenilor (să nu zic toți) așteaptă de când se știu diferite lucruri sau evenimente. Așteaptă să crească mari, să facă majoratul, să ia permisul, să se căsătorească, să-și ia o casă, să aibă copii, așteaptă weekendul, vacanța sau concediul.

M-am regăsit de multe ori în această ipostază, agățându-mi iluziile de un viitor pe care mi-l imaginam într-un anume fel și motivându-mi alegerea cu vorba care spune că omul are nevoie de un vis ca să suporte realitatea. Și e adevărat, într-o anumită măsură.

Înveți cu un pic mai multă tragere de inimă pentru un examen dacă știi că apoi urmează o excursie în care te destresezi. Te mai mobilizezi și vinerea, oricât de obosit ai fi, cu gândul la cele două zile libere care urmează. Omul are nevoie să spere la un viitor mai bun. Așa a fost creat. Eclesiastul spune că Dumnezeu a pus „în inima noastră chiar şi gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu” (Eclesiastul 3:11). Așa că nu vin astăzi să spulber speranțele nimănui. Și eu am nevoie de visuri. Și eu am nevoie să cred într-un viitor mai bun, chiar aici, jos.

Dar, dacă am învățat ceva în acest an și jumătate de când toată existența noastră s-a schimbat radical, a fost că e atât de importantă clipa de acum. Și aici nu mă refer la a trăi clipa în sensul consumerist al lumii moderne. Mă gândesc mai degrabă la sensul biblic al cuvintelor „Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5:16) sau la îndemnul psalmistului: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!” (Psalmii 90:12).

Și numărând zilele mai bine, mi-am dat seama că mai sunt 100 de zile până la finalul acestui an. Două treimi din el s-au dus. Cum le-am petrecut?

Am crescut în vreun fel în aceste 265 de zile trecute? Am devenit mai buni, mai miloși, mai plini de dragoste? Sau ne-am preocupat să adunăm pentru noi, să avem, să deținem mai mult decât să fim?

Nu cumva mereu cu gândul departe, la visurile noastre, am uitat de momentul prezent? Nu cumva am uitat de răsăritul din dimineața de azi, de florile de sezon, de oamenii care au nevoie de noi acum, nu peste ani?

Cum avem de gând să ne trăim următoarele 100 de zile? Le vom face să conteze sau ne vom uita mereu în viitor, uitând de clipa de acum?

Tot Eclesiastul spune că noi nu știm să facem lucrurile frumoase în prezent. Puterea noastră creatoare e limitată. Însă adevăratul Artist știe să facă „mult mai mult decât credem sau gândim” noi: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3:11).

Doar privind la El vom putea face fiecare dintre aceste 100 de zile să conteze!

Te invit să-ți trăiești cele 100 de zile rămase din 2021 în cel mai frumos mod posibil!

#makeitcount #100dayslefttillnewyear #safiinusaai


.


Pasionată de cuvinte și de sensurile lor, Ioana Dumitrescu a absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și, în urmă cu 14 ani, a găsit o metodă de a se întoarce în lumea adolescenților: din spatele catedrei. Își petrece timpul printre ei, încercând un echilibru între Present Tense Simple și Present Life Complicated. De 8 ani a dat Ardealul pe sudul țării și predă la Liceul Teologic Adventist „Ștefan Demetrescu” din București.

Distribuie
Articol semnat de
Autor invitat
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Autor invitat