ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Andrei Tarkovski despre declinul spiritualității

3+

Îl știm pe Tarkovski ca unul dintre marii regizori ai secolului al XX-lea, dar el a fost și un scriitor remarcabil. Sculptând în timp, carte publicată și în limba română de câțiva ani, e un fel de testament artistic al regizorului rus, în care credința ocupă un loc în primul rând. Fragmentul ales evidențiază contrastul dintre robotizarea omului și adâncirea vieții lui spirituale.

„Omul contemporan stă la o răscruce, se află în fața unei dileme: să își continue existența de consumator orb, dependent de implacabila dezvoltare a noilor tehnologii și a viitoarei acumulări de valori materiale, sau să caute și să găsească o cale spre responsabilitatea morală, care, la urma urmelor, ar putea deveni o realitate salvatoare nu numai pentru el personal, ci și pentru societate. Adică să se întoarcă la Dumnezeu. Omul însuși trebuie să rezolve această problemă, numai el poate găsi calea spre o viață spirituală normală. Tocmai această hotărâre poate deveni pasul spre responsabilitatea față de societate. Iar pasul este sacrificiul, adică reprezentarea creștină a sacrificiului de sine. (…) Eu presupun că omul contemporan, în cea mai mare parte, nu este pregătit să renunțe la el însuși și la propriile valori de dragul altor oameni sau în numele a ceea ce este Mare, Important. Mai degrabă este pregătit să se transforme în robot. Fără discuție, eu sunt conștient că ideea de sacrificiu, ideea iubirii evanghelice față de aproape nu se bucură astăzi de popularitate, ba mai mult decât atât: nimeni nu are nevoie de sacrificiul nostru. Este sau «ideal», sau nepractic. (…) În locul vieții sufletești, noi glorificăm astăzi viața materială și așa-numitele ei valori.”

(Andrei Tarkovski, Sculptând în timp, Nemira, 2015, pp. 276, 277.)

Cartea poate fi cumpărată de aici.

3+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică