ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Apel la „tace” (decât un pamflet)

13+

Profeția a mai pe placuʼ meu e cea din Daniel doi. Și-ți zic și de ce. Fiʼncă are cap, trunchi și picioare. (Mai ales picioare.) Știi de unde începe și unde se termină. Nu ca petardele profetice din zilele noastre, care tună pe uscat.

Cea mai proaspătă bubuială de feluʼ ăsta circulă încă, din șer în șer (hai, leru-i ler), pe internet. Dacă ți-a picat zilele astea sub ochi fro postare cu papa, ecumenismul, noua ordine mondială și „profețiile (care) se-mplinesc sub ochii noștri”, aia e!

Cu fonturi grave, îngroșate, s-au scris deja rânduri de avertiZmente. Iar se-mplinește profeția! Care? Nu-i clar, că nu ni se dă și versetul. Pesemne că tot aia care se împlinea și-acum un an, doi, zece, douăzeci. Că, dacă iei la puricat vechile scripte, s-a mai strigat strigarea asta, refrenul: „Uite, papa îi unește, / Profeția se-mplinește”. Mai ții minte caseta cu „Ultima generație”? Dar pe-aia cu „Ultimul licăr”? Profeții pensionate, prietene, înainte de mileniu, pe caz de boală cronică.

Ioan P. 2, se zicea, va fi ultimul dintre papi. Ghinion! A murit.

I-a urmat Benedict (pariu că nu mai știi dacă era al paișpelea sau al șaișpelea?). „Gata, ăsta e aducătorul de apocalipsă”, s-a zis. „Prea are față de inchizitor.” Fusese tocmai responsabilul cu doctrina, ʼț dai seama! Ghinion! A demisionat.

Acum e rândul lui (San) Francisco. „Gata! El e!” (Ce?!) „Are rădăcini iezuite, îi place tangoul și fotbalul și, în plus, prea-i cu carismă.” O cotește spre stânga? „E comunist! Nu degeaba vine din America de Sud.” O cârmește la dreapta? „Nu v-am zis noi că-i liberal?”

Vân(z)ătorii de profeții se-adunʼ puhoi în urma lui. Mai catolici decât papa. Zici că-s țeava de eșapament a papamobilului. Nici la… nu poaʼ să meargă bietul pontif, fără să fie devoalat de papărazzi: iar a făcut ceva de însemnătate mondială. Căci nu-i ajunge cuvântul pe limbă, că ei îi și cunosc dedesubtul. Habemus apocalypsis!

S-ar zice că aruncătorii de zaruri profetice de pe meleagurile noastre, grăbiți să numere din șase-n șase, s-au molipsit de la ministriile americănești. Care, poate și fiʼncă trebuie să-și mulțumească contribuabilii, nu lasă să treacă trimestruʼ fără să prezinte niște facts sau discoveries cât mai amazing. Barem vreun cutremur, vreo minipandemie, o claimăt sandei… Idealul însă e ceva grandissimo, ceva… cu papa de la Roma. O enciclică, o bulișoară, un hrisov cu semnătură și ștampilă vaticană.

Și-apoi, ne învârtim după papă ca după soare. El dă ora exactă în profeție. Da’ cam uităm să ne uităm cu ocheanul și peste ocean, unde se pune de-o ciorbă teocratică de mai mare greața. Însă despre asta oi vorbi altă dată.

Revenind la oile papei, știai că-n Biblie apare cuvântul „papă”? Nu, nu. Nu-i prin Daniel sau prin Apocalipsa. Nici la Matei douășpa-pă, ci tocmai în Eclesiastul (5:11): „Când se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și cei ce le papă.” Eu pap, tu papi, noi păpăm. Ei ne papă. Bunătăți profetice scornite de messieurs les chefs.

Profit de bunătatea mushtarilor, care m-au primit în mijlocul lor, să lansez și eu un apel ecunemic. Apel la „tace”. A se „tace” mai cu minte. A se face după Scripte.

Nu-s robul leneș și necredincios. Dar, ca Toma (necredincios față de conspirații), îmi place să pun degetul pe concret. Pe pagina Bibliei, pe profeția cu subiect și predicat. Cu împlinire. Vreau să-mi câștig timpul mirându-mă după Miel, în loc să-l risipesc pe urmele pretinsului și temporarului Său vicar.

13+
Distribuie
Articol semnat de
Bobu L. von Soya

Cavaler al tristelor figuri mundane și ctitor al hohotului de râs cu lacrimi, Bobu L. von Soya (Bobi pentru prietenii apropiați) a absolvit „summa cum laude de sine” Liceul de Arte Traumatice din Vaslui City, secția Demitologizare. În timpul liber, adoră să se uite pe geam, în casele muritorilor de rând, în căutarea inspirației pentru romanul monumental pe care îl va scrie într-o bună zi. Celibatar, dar nu din convingere.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
Articol semnat de Bobu L. von Soya