ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Atingerea lui Isus

6+

„Tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieșea o putere care-i vindeca pe toți” (Luca 6:19). Într-o perioadă în care cuvintele-cheie sunt, justificat, cele ce sugerează păstrarea distanței (mască, izolare, carantină, distanțare socială), merită privit și într-o altă direcție. Este ceva de care să te atingi? Ceva sau cineva în preajma căruia să vii cu toată speranța? Mai mult, să fii vindecat? Pe un Titanic în scufundare, orchestra cânta Nearer My God to Thee („Spre cine să mă-ndrept?”). Nu ca ultimă soluție, ci ca soluție!

Textul biblic amintit ni-L prezintă pe Isus ca pe un veritabil magnet. Atracția oamenilor spre El era motivată de schimbarea radicală pe care cei ce-L atingeau o simțeau în viața lor. Orbi, surzi, purtați pe targă sau târându-și picioarele, demonizați și leproși izolați de lume sau bolnavi cu anii și izolați în case, oamenii aflau unii de la alții că, dacă veneau la Isus, erau vindecați. Nu ca la niște moaște umblătoare, ci spre Unul care vorbea sufletului omului și apoi îi vindeca trupul. Contrastul de tip before and after era 100% – veneai mort și plecai viu. „Toate le face de minune”, ziceau ei (Marcu 7:37).

Cazul cel mai cunoscut este al femeii ce suferea de 12 ani de o scurgere de sânge (Marcu 5:25). Ea chiar așa își spunea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui…” Și a fost. Și nu singura. 

Isus S-a atins de sute de oameni necurați, fără a Se spurca. Între ei au fost nenumărați leproși (Matei 8:3), alții suferind de boli care purtau automat stigma păcatului (Ioan 9:2) și femei păcătoase care s-au atins de El (Luca 7:39). Atingerea față de cei suferinzi a fost chiar mai strânsă: unui surd „i-a atins limba cu scuipatul Lui” (Marcu 7:33), unui orb „i-a pus scuipat pe ochi” (Marcu 8:23). S-a atins de racla mortului (Luca 7:14) sau a luat-o de mânuță pe fetița moartă a lui Iair (Marcu 5:41). Curatul atingea și curăța necurații. Întregul repara și întregea orice lipsă și strâmbătură. Viața pășea înainte și învia, învingând moartea.

Atingerea de El a fost nu doar pentru vindecare trupească, ci și pentru vindecarea credinței virusate de păcat. Pentru a pricepe învierea lui Isus, apostolii au apelat la simțul tactil. Scria Ioan că apostolii au vestit lumii „ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții” (1 Ioan 1:1). O mărturie personală, la prima mână, dincolo de teorii sau doctrine. Toma însuși a vrut să aibă parte de o astfel de experiență nemijlocită: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20:25). Uimitor, Isus i S-a deschis cu totul: „Adu-ți degetul încoace […] adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea” (Ioan 20:27; vezi și „Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți” – Luca 24:39).

Dacă ai nevoie să te atingi de ceva sigur, dacă vrei să vii în prezența Cuiva care să te vindece, trupește sau sufletește, Biblia arată spre o singură direcție – Isus Hristos. Eu ți-o spun degeaba. Trebuie să te duci tu, să fie experiența ta. Nemijlocită.

Nu uita un lucru: pe Isus Îl îmbulzesc mulți și nu se aleg cu nimic (Luca 8:45-46). Fii printre puținii care, atingându-L, sunt atinși!

6+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu