ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Bule și bule (pamflet „ex cathedra”)

6+

S-au umplut inepuizabilele ogoare on-line de bule. De-ți cade privirea asupra parcelei creștine, te-nfiori. Se strâng rândurile, se înalță stindardele și blazoanele blazate, se strigă cu verzale, ca pe câmpul de bătălie, se aruncă afurisenii și se fac excomunicări reciproce.

În fața laptopului, cu punga de popcorn în poală, împielițatul râde de-l doare mandibula. De când creștinii au început să se „descurce atât de bine” și singuri, a intrat în șomaj… tehnic.

Nu mi-e clar întotdeauna pentru ce se păruiesc fârtații, trimițându-și suliți și săgeți wireless. Dar din puzderia de vorbe aruncate așa, la netul mare, pare că toată lumea are dreptate, chiar și-atunci când (sau mai ales atunci când) opiniile sunt contrare. Fiecare are dreptate fiʼncă așa a decis el, să aivă dreptate. Dreptatea lui. După cum zicea și Bulovic al XIV-lea: „Biserica sunt eu!”

În funcție de simpantipatii, se formează deci bule (la singular, îi zice bulă, cu b mic). Le poți numi și grupări, cluburi, clanuri, cârdășii. Pro și contra față de orʼce pe lumea asta.

Ca să fii membru cu drepturi depline al bulei – intabulat, adică – trebuie să gândești ca bula, să vorbești ca bula, să crezi ca bula, să fii una cu bula, să bulabulabula. Dacă nu, ești dat afară din bulă. Și te lipești de alta. Sau ți-o faci pe-a ta.

Și-apoi sunt bulele celelalte. Aproape papale. Expediate din p(l)iscul tastaturii.

Astea fie-s date publicității pe persoană fizică (adică-s zise de câte un creștin care, se vede, e mai cu moț), fie-s de-a dreptul ecleziastice, pogorâte tubular de la suspusa orânduire.

Cu citate și cugetări încep, cu versete și salutări frățești se-ncheie. Și să vezi ce vocabular au (s)acrele documente. Buba-i miezul. Că între parantezele cu iz biblic se spun câte și mai câte… barabule. Cu subiect, cu predicat și cu virgula așezată fix între dumnealor ca semn de autentic echilibru.

Bule și fabule.

Somnambule.

N-avem de ce să ne temem pentru viitor, când ne bântuie înfiorătorul prezent.

6+
Distribuie
Articol semnat de
Bobu L. von Soya

Cavaler al tristelor figuri mundane și ctitor al hohotului de râs cu lacrimi, Bobu L. von Soya (Bobi pentru prietenii apropiați) a absolvit „summa cum laude de sine” Liceul de Arte Traumatice din Vaslui City, secția Demitologizare. În timpul liber, adoră să se uite pe geam, în casele muritorilor de rând, în căutarea inspirației pentru romanul monumental pe care îl va scrie într-o bună zi. Celibatar, dar nu din convingere.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Bobu L. von Soya