ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Care-i faza cu muștarul

7+

„De unde și până unde muștarul?” Răspund: „Din Biblie.” Muștarul ne-a sărit în ochi din Biblie, unde Isus îl amintește într-o parabolă și într-o situație jenantă pentru apostolii Săi.

Împărăția ca bob de muștar

Parabola muștarului se găsește în trei evanghelii. Citez doar din prima dintre ele:

„Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: «Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.»”

Matei 13:31-32

E un paradox aici. Cea mai tare împărăție din istorie, a lui Dumnezeu, e comparată cu neînsemnata sămânță de muștar. Isus răstoarnă așteptările audienței, sugerând că împărăția Lui e diferită. Începuturile ei sunt modeste (un staul cu miros de bălegar, câțiva pescari care își abandonează mrejele, niște fricoși care se roagă într-o cămăruță la etaj sau, azi, un tânăr care citește Biblia, un blog precum mushtar.ro etc.), dar apogeul va fi spectaculos. Unii numesc acest apogeu „sfârșitul lumii”, dar e doar o chestiune de perspectivă.

Parabola muștarului evidențiază contrastul dintre început și sfârșit. Începutul Împărăției a fost caraghios de mic. Câțiva pescari, câteva femei – creștinismul a debutat firav, fără catedrale sau universități creștine. Acuzați de manevre antisistem, creștinii erau persecutați, arși pe rug. Mișcarea creștină a crescut natural, ca grăuntele de muștar pus în pământ. Creșterea continuă și azi. Apogeul, cândva, în viitor, ne va face să ne acoperim ochii cu mâna.

Credința cât bobul de muștar

Îți amintești când ai ieșit prima dată ca șofer în trafic? Fără instructor și pedalele lui de rezervă? Acum, cu permisul în buzunar, erai singur și responsabil de orice manevră. Cam așa s-au simțit apostolii într-o ocazie.

Isus lipsea din mijlocul lor când tatăl unui puști posedat de demoni le-a zis: „Făcătorilor de minuni, faceți ceva!” Șocați, apostolii au constatat că mașina – aoleu, ce are? – nu voia să plece din loc. Minunea nu le ieșea. Publicul din jur începuse să-i claxoneze. Thank God, Isus a sosit la timp ca să rezolve problema, nu fără a-și evalua elevii:

„Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: «Mută-te de aici colo», și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință.”

Matei 17:20

Replica lui Isus e ușor ironică. „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar” sună ca și cum le-ar fi spus „credință cât un punct pe nas” sau „cât o inimă de liliputan”. Comparația le-a rămas în minte. Credința ori o ai, ori n-o ai. Iar când o ai – nu la kil, ci la dram – ești Tom Cruise. Misiunea e posibilă.

Concluzii

Prima, dulce. Împărăția e în noi, chiar dacă numai cât bobul de muștar. S-o lăsăm să crească.

A doua, piperată. Uneori, ne lipsește esențialul – credința. Să zicem ca apostolii: „Doamne, mărește-ne bobul de muștar!”

7+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică