ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Children of Heaven”, o poveste cu… pantofi

3+

Aș vrea să-ți recomand vizionarea unui film care ar putea fi inclus cu ușurință în categoria „filmelor pentru copii” și care, colac peste pupăză, mai e realizat și în Iran. OK, înțeleg, recomandarea te șochează. Iau o pauză, să-ți revii. Ne vedem în paragraful următor.

De ce să vezi Children of Heaven (din 1997, scris și regizat de Majid Majidi)? Întâi de toate pentru naturalețea cu care prea-puțin-vedetele Amir Farrokh Hashemian și Bahare Seddiqi își joacă rolurile, interpretând doi copii – Ali și Zahra – care găsesc o soluție inedită la o problemă străină de mulți dintre copiii din Occident ce-și etalează iphoanele la școală.

Ali pierde din greșeală pantofii surorii sale, pe care-i luase de la reparat. Erau singurii ei pantofi! Cu ce se va încălța fetița când va fi să meargă la școală? Copiii nu îndrăznesc să le spună părinților, care au deja destule necazuri…

Se poate face un film despre așa ceva? Se poate. Sunt sigur că oricine va viziona filmul își va aminti măcar o situație similară din propria copilărie, când ceea ce ar fi trecut drept grăunte de muștar în ochii adulților părea un ditamai muntele din perspectiva copilului.

„Este un film dulce și perfect inteligibil, meșterit cu simplitatea și atracția unei povești pentru copii, și totuși umorul, limpezimea emoțională și franchețea sa li se adresează adulților și copiilor deopotrivă”, scria Peter Bradshaw, critic de film la The Guardian.

Children of Heaven e despre inocență, dragoste și sacrificiu. Crede-mă, e un deliciu. Cinematografic. Nici nu știu cine ar avea mai multe de învățat din acest film, copiii sau adulții care trebuie să-și amintească, mereu și mereu, că, după cum spune Evanghelia, trebuie să ne facem ca niște copii?

3+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică