ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Cine alege oamenii potriviți în biserică?

13+

Sufăr de o boală grea – providențialită. Cele mai crunte simptome ale ei sunt reveriile. Mă trezesc visând cu ochii deschiși că aș putea fi o figură-cheie, omul providențial, reformatorul bisericii. Câteodată, mă imaginez făcând minuni, cu mulțimile roind admirativ în jurul meu.

După știința mea, sunt singurul creștin din lume care suferă de boala asta. Nu știu pe nimeni care s-o mai fi mărturisit.

A fost cândva cât pe ce să îmi asum un job bisericesc, dar nu mi se potrivea. Aș fi putut deveni un nou Matia. Ai auzit de Matia, nu? Cel căzut la sorți să fie al doisprezecelea apostol (Faptele apostolilor 1:21-26), în privința căruia mă frapează un lucru…

Noul Testament n-a reținut nici măcar o replică a omului acestuia sau barem vreo două, trei cuvințele scrise de el.

Dumnezeu i-a lăsat pe liderii bisericii să-și facă tragerea la sorți, iar El Și-a ales singur omul. Pe Saul din Tars. Îl știi ca Pavel, apostolul neamurilor (Faptele apostolilor 9:10-16). Despre acest Pavel, Petre Țuțea a zis cândva că n-a fost om, ci Mediterana însăși. Atât de mare i-a fost influența. Atât de spectaculoase, roadele culese de Dumnezeu prin el.

Te surprinde că alegerea bisericii nu s-a suprapus cu alegerea lui Dumnezeu? Dar poate că o fi fost un caz singular. Erau începuturile bisericii, le lipsea experiența managerială…

Nici vorbă. Ia istoria bisericii și a creștinismului, și-o să găsești sute, mii de exemple de oameni nepotriviți așezați în poziții importante! Rodrigo „Alexandru” Borgia e un caz celebru. A fost papă. Mai precis, papă cu amante și iubitor de plăceri și lux. Dar câți n-au fost ca el, ocupând, grație propriului orgoliu și relațiilor, roluri și funcții în care Dumnezeu nu i-ar fi așezat niciodată (dacă I s-ar fi dat voie să zică și El ceva).

Îți amintești de alegerea lui David ca rege (1 Samuel 16:1-13)? După socotelile prostești și omenești, oricare dintre cei șapte frați mai mari ai puștiului (zici că-i basm!) ar fi fost mai potrivit. Dumnezeu însă l-a ales cu precizie chirurgicală pe unul la care nimeni nu se uita.

Când omul a zis: „Eliab…, Abinadab…”, Dumnezeu a venit cu o contraofertă: „David!” Când comitetul apostolic a zis: „Matia”, Dumnezeu a tăcut și a ales de unul singur, prin deșert: „Pavel!”

Exemple biblice sunt destule. Crezi că nu existau birouri de arhitectură și firme de construcții în Israel? Însă Dumnezeu a dat proiectul pe mâna unor neînsemnați (dar însemnați de El). Zic de Bețaleel și Oholiab. Și care au fost criteriile numirii lor? „Tuturor oamenilor iscusiți le-am dat înțelepciune…”, a zis El, în caz că se întreba cineva (Exodul 31:6, NTR)

Alegerea unor oameni nepotriviți – pe criterii de amiciție, rudenie, pile, simpatii personale, interese personale și de grup, preocupări financiare – a întârziat cu ani, cu decenii și, prin energiile influenței, poate chiar cu secole realizarea unor proiecte necesare în istoria mântuirii.

Nu știu despre câte decizii bisericești va spune Dumnezeu, la judecata de pe urmă, că n-au avut nicio legătură cu voia Sa. Dar cred că vor fi câteva…

Se simte în biserica de azi – indiferent de confesiune – nevoia de schimbare. Creștinii nu mai sunt dispuși să ia aminte la predicatori, lideri și manageri de proiect ale căror preocupări, altele decât de slujirea lui Dumnezeu, se văd limpede.

Nu e suficientă predicarea dulce, lăptoasă și mierifică, a nevoii de reforme și schimbare. Trebuie să-I permitem lui Dumnezeu să pună oamenii potriviți acolo unde aceștia pot face treabă bună. Și cine-s oamenii potriviți? Recitește Exodul 31:6! Cei iscusiți, dispuși totodată să se lase înțelepțiți de Dumnezeu. Ce bine că sunt singurul suferind de providențialită, nu?

13+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică