ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Creștinism și societate. Interviu cu prof. dr. Steliana Sandu

16+

Doamna prof. dr. Steliana Sandu este azi o tânără pensionară, după mai bine de o jumătate de secol de cercetare științifică în Academia Română. „Pensionară” nu înseamnă nicidecum lipsită de energie, de proiecte sau de opinie. Dimpotrivă, doamna profesor este încă o voce publică, invitată să țină prezentări pe subiecte de specialitate, dar și de larg interes. Îi place să se amestece printre pensionarii în devenire (tineri, adică) și susține activ diseminarea valorilor creștine în rândul tuturor celor care au urechi să audă.

Se amintește adeseori de un Occident educat și tot mai îndepărtat de Dumnezeu, comparat cu țările sărace, unde oamenii au un nivel mai redus de educație, dar sunt și mai atașați de o religie sau alta. Care este în opinia dvs. impactul educației și al bunăstării materiale asupra modului în care societatea, dar și indivizii, se raportează la religie?

Statisticile existente, mai ales pe bază de sondaje, susțin ideea atașamentului mai mare al celor din țările sărace față o religie sau alta, în timp ce în țările bogate și cu nivel mai înalt de educație oamenii sunt mai puțin religioși. De aici, unii au tras concluzia că numai lipsa educației sau un nivel redus al bunăstării ar fi factorii determinanți ai religiozității. Ba mai mult, unii au făcut studii care au corelat IQ-ul cu gradul de religiozitate, inducând, poate, ideea că pentru a fi religios trebuie să nu ai prea multă inteligență nativă.

Din fericire, această corelație nu s-a adeverit statistic și este infirmată și de realitate, întrucât aproape toți întemeietorii științei moderne au fost credincioși. Îmi permit să am un răspuns rezervat asupra rezultatelor diferitelor statistici întrucât:

1. Gradul de eroare statistică poate fi mare, mai ales atunci când rezultatele provin din sondaje, întrucât fiecare declară ce vrea. Benjamin Disraeli considera statisticile un fel de minciuni. El zicea că sunt trei feluri de minciuni: minciuni, minciuni afurisite (damn) și statistici. Celebrul statistician Oskar Morgenstern a pus ca motto al uneia dintre cărțile sale: Qui numerare incipit errare incipit, adică „cine începe să numere începe să greșească”. Statistica este știința mărimilor medii: dacă eu mănânc două shaorme și tu niciuna, în medie am mâncat fiecare câte una; or, realitatea este cu totul alta. Așa că trebuie prudență în interpretarea rezultatelor provenite din corelarea PIB-ului pe locuitor, ca expresie a nivelului de dezvoltare al unei țări, cu gradul de religiozitate.

2. În privința corelării nivelului de educație cu gradul de religiozitate, este adevărat că țările dezvoltate au un nivel înalt de educație formală, pentru că multe dintre universitățile lor, care au modelat istoria, sunt cele mai vechi universități din lume (Bologna, înființată în 1088; Oxford, în 1096; Universitatea din Paris, în 1160; Salamanca, în 1134; Cambridge, în 1209). Dar, dacă vrem să corelăm nivelul de educație cu gradul de religiozitate, atunci ar trebui să ne referim la modul în care se face educație religioasă în țările acestea. Or, sub acest aspect, problema religiei în școli este subiect de dezbatere.

De pildă, un studiu din anul 2010, „Religia în educația publică”, elaborat la nivel internațional, clasifică educația religioasă a țărilor europene în cinci grupe, după gradul de laicizare, implicarea statului și nivelul de permisivitate în școală. Franța, care este și printre țările cu un nivel redus de religiozitate, figurează, alături de Cehia, printre țările în care educația religioasă în școlile publice este interzisă, sistemul educațional fiind laic (are totuși și școli confesionale). În Cehia, rolul religiei în educație și societate este considerat puțin important, 50% din populație declarându-se atee. În alte țări europene occidentale cu grad redus de religiozitate (potrivit statisticilor), educația religioasă are diferite nuanțe în ceea ce privește modul în care se desfășoară, fiind profund ancorată în istorie și specifică fiecărui stat.

Ea poate fi confesională sau non-confesională, poate fi obligatorie sau opțională, cu materii de predare ținând de diferite religii sau cu materii alternative, precum etică, istorie, filozofie, istoria religiilor. Prin urmare, factorii care determină nivelul redus al religiozității în țările bogate sunt numeroși, specifici țărilor în cauză, în funcție de modelul lor educațional și istoric. Dincolo de aspectele economice sau educaționale, dacă ne referim la credința creștină, se adeverește la nivel de individ ceea ce zice apostolul Pavel, că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor și unii, care au umblat după ea, s-au rătăcit de la credință” (1 Timotei 6:10). Deci nu mărimea bogăției, ci preocuparea primordială pentru ea este direct corelată cu intensitatea credinței. În acest caz, bogăția devine un idol, care Îl scoate pe Dumnezeu din inima oamenilor.

În privința religiozității înalte a țărilor sărace, mai ales a celor africane, experții consideră că implicarea socială a misionarilor diferitelor religii în soluționarea unor nevoi primare ale unei mari părți a populației este factorul major al atracției spre fenomenul religios, identificat, adesea, cu singura ofertă pentru ridicarea nivelului lor de trai, iar religia devine o componentă importantă a vieții lor.

Un creștinism viu, autentic, ar influența cu siguranță modelele economice ale societăților umane. Ce credeți că s-ar schimba în dimensiunea și dinamica economică a vieții sociale dacă indivizii „ar face cum zice popa”?

Ar fi excelent să facem ce zice popa, dar nu oricare popă. Dacă am face ce a zis Dumnezeu, Cel care ne iubește cel mai mult și ne vrea binele, atunci chiar că viața socială ar fi una armonioasă, condusă după principii etice.

Max Weber, considerat unul dintre cei mai mari și mai citați sociologi ai lumii, a publicat în 1920 o carte celebră, Etica protestantă și spiritul capitalismului. El a concluzionat că factorul determinant al apariției și dezvoltării capitalismului în Europa a fost corelația dintre etica religioasă și comportamentele economice. Autorul considera că fiecare tip de comportament economic are un conținut etic. Spiritul economic tradițional, bazat pe dorința de a avea mulți bani cu minimum de efort, pe diversificare de produse, și nu pe calitate, pe lipsa de scrupule în organizarea afacerilor a cedat treptat locul capitalismului bazat pe etica protestantă, pe câștigul rațional, pe o piață dominată de reguli și legi, pe libertatea juridică a forței de muncă, pe întreprinderi care urmăresc profitul pe termen lung.

Comparând doctrinele dominante în capitalismul timpuriu, Max Weber a indicat că doctrina protestantă conține intrinsec ideile încurajării planificării și urmăririi câștigului economic. Iar asta a dus la dezvoltarea culturii materiale și a imprimat o tendință generală de organizare și planificare, de relații între oameni bazate pe principiile eticii creștine protestante. Referindu-ne la prezent, este evident că activitățile economice sunt mult mai eficiente atunci când sunt conduse după valorile creștine. Mă refer la muncă, utilizarea banilor și a profiturilor nu în scopul îmbogățirii personale și al satisfacerii și înălțării eului, ci după îndemnul divin de respect și ajutorare a aproapelui nostru.

Creștinismul e despre lucruri invizibile și greu de cuantificat. Vorbește despre un Dumnezeu pe care nu-L vedem, despre învieri pe care, azi, nimeni nu le face și despre îngeri/demoni care circulă printre noi invizibili. Dumneavoastră activați într-un domeniu al cifrelor, al prognozelor, al evaluărilor pe criterii științifice. Ce v-a atras totuși spre creștinism și, mai ales, ce v-a convins?

Credința este despre lucruri invizibile, dar are efecte vizibile benefice pentru oricine, la orice vârstă, din orice mediu social sau profesional. Creștinismul este despre o viață frumoasă, trăită din belșug, despre încredere și speranță, în ciuda dificultăților prin care putem trece. Încorporarea în viața noastră a valorilor creștine ne aduce pace sufletească, bucurie, speranță, ingrediente care lipsesc din viața oamenilor în aceste vremuri tumultoase și care lipseau și din viața mea. Un stil de viață nesănătos și munca multă pentru a-mi clădi o carieră științifică m-au adus în pragul morții fizice. A trebuit să fac o schimbare profundă pe plan spiritual.

Ce m-a convins să aleg creștinismul? Experiențele din copilărie, când Dumnezeu a intervenit miraculos pentru salvarea mea de la moarte, precum și credința puternică, autentică a mamei mele. Mare adevăr este în Proverbele 22:6: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”

Aveam 50 de ani când L-am redescoperit pe Dumnezeul copilăriei mele. Încorporarea valorilor creștine în viața mea a dus la o schimbare în bine a tuturor aspectelor ei: fizic, profesional, spiritual. Am gustat pentru prima dată bucuria autentică, pacea sufletească, dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni. Studierea serioasă a Bibliei m-a ajutat să înțeleg altfel realitatea lumii în care trăim, viitorul ei și al meu. Viața mea a dobândit un sens, am căpătat o speranță, o siguranță în intervenția la nevoie a ajutorului divin.

Curajul, încrederea, speranța, eficiența în activitatea de cercetare științifică, ca și dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni, bucuriile pe care le trăiam din plin, au crescut pe măsura consolidării credinței mele.

Suntem îndemnați de Biblie să gustăm ca să vedem ce bun este Domnul. Am gustat și am văzut și vreau să păstrez  toată viața acest delicios gust al relației cu Salvatorul meu, Domnul Isus Hristos.

Ce îi lipsește creștinismului azi? E evident că, până și într-o țară de tradiție creștin-ortodoxă, interesul pentru creștinism al generațiilor mai tinere e în scădere. Care ar fi cauzele?

Cred că îi lipsește autenticitatea, relevanța și trăirea valorilor creștine, de care se tot îndepărtează. Credința în Dumnezeu s-a diluat prin formalism, prin tradiții care au mutat atenția oamenilor de la standardele lăsate nouă de Cel de la care ne tragem numele de creștini spre cele instituite de oameni.

Un creștin adevărat trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus. Biblia ne spune că nimeni nu a vorbit cum a vorbit Isus, nu a iubit ca El și nu s-a implicat ca El în viața socială. Din dragoste pentru oameni, Isus a ales să petreacă o vreme printre ei, învățându-i, vindecându-i, hrănindu-i și vorbindu-le pe înțelesul lor despre Împărăția cerului. Isus a fost un model de slujire, de smerenie, de rugăciune și de dependență de Tatăl Său. Atrăgea la El mulțimile pentru că era mereu prezent în mijlocul lor, le trata cu simpatie și înțelegere, le cunoștea și le împlinea nevoile. Apoi le oferea speranța existenței unei Împărății în care toate necazurile lor vor dispărea. Le-a lăsat criterii și repere clare care îi pot ajuta pe oameni să ajungă în acea Împărăție în care vor trăi veșnic alături de El.

Secularizarea își pune astăzi puternic amprenta asupra vieții creștinilor. Ar trebui să ne însușim învățăturile Bibliei și să le trăim pentru a aduce acele schimbări în viața noastră care să îi încurajeze și pe cei din jur. Ca să câștigăm pariul matematicianului, filozofului și fizicianului francez Blaise Pascal: „Dacă Dumnezeu nu există și eu cred, nu pierd nimic, dar dacă Dumnezeu există și eu nu cred, am pierdut totul”, trebuie să trăim ca și cum Dumnezeu există și să credem în El. Credința ne ajută să ne raportăm altfel la problemele vieții, să găsim soluții viabile, pe care ni le poate oferi doar Dumnezeu.

Comunitățile creștine tind, mai ales în spațiul românesc, să fie conservatoare, legate de tradiții și de ritualuri. Credeți că ar fi nevoie de (mai multă) inovație în comunitățile acestea și, dacă da, care ar fi locul inovației, care ar trebui să fie ponderea ei, în ce fel ar putea inovația să revitalizeze viața creștină?

Este necesară o întoarcere la valorile care l-au definit inițial, la trăirea după modelul Domnului Hristos, de la care se trage numele creștinismului. Cred că este necesară înlocuirea formalismului religios cu trăirea autentică a creștinismului, care se poate manifesta prin muzică, modul de închinare, predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, un comportament amabil, plin de respect și considerație față de cei care nu sunt creștini și o implicare socială mai atentă și mai plină de înțelegere și empatie față de cei care suferă din diferite motive.

Vizibilitatea mai mare a creștinilor în viața socială, atitudinea lor plină de smerenie și de dragoste, credincioșia lor ar închide gura celor care spun că le place creștinismul, dar nu și de creștini.

Creștinismul are nevoie de creștini care să îl reprezinte, care să fie cu adevărat „evanghelii vii”, „lumina lumii” și „sarea pământului”.

Poate ar fi necesară înlocuirea limbajului de lemn, care se întâlnește încă în răspândirea Evangheliei în cadrul unor biserici sau la anumiți predicatori, renunțarea la unele tradiții instituite în trecut care au devenit desuete, neadecvate circumstanțelor actuale, care impietează chiar asupra rigorii transmiterii mesajului divin, inducând o falsă închinare și încurajând nerespectarea poruncilor lui Dumnezeu. Dar, atenție:

„Inovațiile” trebuie să aibă loc cu păstrarea principiilor și evitarea unor compromisuri care se pot furișa.

Sperăm ca interviul acesta să fie citit de cât mai mulți tineri. Ce le-ați spune pentru a-i convinge să citească Biblia, dincolo de faptul că e o carte care a contribuit la modelarea civilizației umane? Ce principii economice ar putea descoperi în Cartea cărților?

Biblia este un Manual inspirat, oferit oamenilor pentru a-i călăuzi sub toate aspectele vieții. Ea conține singurele principii și îndrumări care pot asigura o viață fericită pe pământ, dar, mai ales, a căror respectare oferă speranța și siguranța vieții veșnice.

În privința principiilor economice conținute de Biblie, aduc în atenție numele unor economiști celebri, din România sau din alte țări, care au publicat cărți inspirate de principiile economice oferite de Biblie.

Paul Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în anul 1970, menționează Biblia în celebrul său manual Economics, cel mai studiat în universitățile anglo-saxone, ca fiind una din primele surse de inspirație din arborele genealogic al științei economice.

Una dintre cele mai noi cărți apărute în 2019 la Editura Academiei Române, Economia biblică, a fost scrisă de prof. univ. dr. Dan Constantinescu, un creștin practicant, cu un CV impresionant. În prefața acestei cărți, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici menționează că „încercarea autorului de a surprinde perspectiva biblică asupra economiei este o întreprindere cât se poate de serioasă” și consideră că este „de neînțeles cum atâția mari oameni de știință ai unei civilizații care se pretinde a fi creștină Îl exclud pe Dumnezeu din ecuația bunăstării”.

Sub aceeași semnătură, cartea Compendiu de isprăvnicie, scrisă cu erudiția doctorului în economie, dar și cu sufletul unui creștin iubitor de Dumnezeu, ne propune o lucrare unică, prin îmbinarea elementelor de economie practică cu textele biblice, oferindu-le celor care interacționează cu domeniul afacerilor un îndreptar deosebit de valoros și util.

Alți doi economiști celebri din Academia Română – Napoleon Pop și Ioan-Franc Valeriu – au publicat în anul 2013 cartea Credință și economie. Distinșii cercetători menționează că această carte a fost o provocare pentru ei de a înțelege și a se apropia de Cartea cărților prin prisma experienței și a acumulărilor profesionale de peste trei decenii în domeniul cercetării economice.

Personal, ca profesor de economie, am predat și am scris despre Biblie ca sursă de inspirație pentru știința economică și am ținut prelegeri despre administrarea banilor în viziunea creștină și despre alte aspecte biblice ale vieții economice și sociale.

Când am descoperit Biblia, eram cercetător în domeniul economic de circa 26 de ani. Citisem mult, studiasem multe cărți de specialitate, dar în Biblie am descoperit cele mai profunde învățături pentru ca viața mea să devină una de calitate.

16+
Distribuie
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
Articol semnat de Redacția