ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Creștinismul nu-i totuna cu prostia

6+

În repetate rânduri, pe paginile Jurnalului fericirii, Steinhardt identifică frustrat o uriașă neînțelegere faptul că lumea, uneori ajutată și de noi, pune semnul egal între creștinism și blegeală… Te irită comparația? Și pe el l-a deranjat.

Proaspăt convertit la creștinism, Steinhardt gândește radical: „Creștinismul, băiete, nu-i totuna cu prostia.” În fața opoziției, știe că „creștinismul nu e neapărat bleg”. Sfătuitor, îi deschide ochii cititorului: „Elementara deșteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creștin.” Uneori pare clinic: „Creștinismul neajutorat și neputincios este o concepție eretică”, iar alteori scrie mai cu năduf: „Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creștinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă și lașă.”

Punând punctul pe i, monahul de la Rohia clasează dosarul: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți. […] Domnul iubește nevinovăția, nu imbecilitatea.”

Într-un discurs veritabil prin care recomandă creștinismul pentru căutătorii de fericire și dezvoltare personală, Steinhardt scrie:

„Nenorocirea este că veacuri de-a rândul, și acum mai mult decât oricând – până și oamenii de bună credință (mai ales ei) văd în creștinism un fel de vag și blând cretinism, bun pentru bigoți, creduli și ființe pierdute cu firea.

În vreme ce e clocot, e scandal, e «curată nebunie», mai îndrăzneț și mai exigent decât orice teorie extremistă de aventură, e happening – e cel mai formidabil happening.

Creștinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar în special un mod de a trăi și o soluție și e rețeta de fericire. Mai că aș spune că e supradeconectare, supra-LSD. Pe lângă doctrina creștină, cerințele și rezultatele ei, toate stupefiantele și halucinogenele sunt leac băbesc, diluție Hanemann minimală, roabă neolitică.

Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină).

Creștinismul dă pace, liniște și odihnă – dar nu serbede și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime – și nicio plasă dedesubt.

Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii fericii că trec pe lângă ceea ce caută. Eu unul văd creștinismul ca pe un hiper acid lisergic și o versiune mai «tare» a unor cărți ca Arta de a fi fericit sau Cum să reușești în viață a lui Dale Carnegie.”

6+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu