ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Cum m-a lăsat fumatul

+8

Te uimești de diversitatea lucrurilor care ne țin „legați în lanțuri”. Drogurile propriu-zise sau cele „acceptabile” social, cum ar fi tutunul, alcoolul sau cafeaua, sunt știute – toate, prin definiție, dau dependență. Surprinzător este însă că am pacienți care nu pot renunța la obiceiul de a nu mânca dimineața sau la cel de a nu bea destulă apă.

Nu mai spun de marea varietate de adicții alimentare. Cât de atașați putem fi de o anumită mâncare sau băutură! Rezonăm pe deplin cu apostolul Pavel, care spune: „Am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (Romani 7:18-19)

Hai să-ți povestesc unul dintre războaiele mele de independență și, implicit, să-ți împărtășesc un secret al victoriei.

Am căzut în capcana fumatului în al doilea an de facultate. Deh, anturajul… Plus o idilă scurtă, din care fumatul a rămas singura „amintire”.

Pe lângă sumele de bani cheltuite, ce prejudiciau serios un buget precar (studențesc), a trebuit să sacrific pe altarul tutunului sănătatea. Am făcut o gastrită destul de severă, care nu răspundea la niciun tratament. În plus, făceam viroze frecvent, cu o gravitate neobișnuită, iar capacitatea mea de efort scăzuse simțitor. Observam aceste lucruri, iar gândirea mea de student la Medicină făcea legătura între cauză şi efect. Îi înțeleg pe pacienții mei. Se pare că nu este suficient să ai anumite informații…

Au fost, cred, zeci de tentative de a abandona fumatul.

De fapt, speram continuu că pachetul pe care l-am deschis este ultimul. Dar cum întrerupeam viciul, începeam să experimentez sentimente neplăcute, dorința intensă de a aprinde o țigară, indispoziție. Terorizat, dădeam fuga la cel mai apropiat chioșc și mai cumpăram o nouă porție de drog.

Victoria mea în lupta cu țigările a fost extrem de surprinzătoare, deoarece nu a venit ca un rezultat al acestor sforțări de a rupe lanțurile. Aș putea spune că fumatul m-a lăsat, fără ca să fie nevoie să-l alung eu.

Iată cum s-a întâmplat.

Era o vară toridă, la jumătatea anului 1998. Într-o noapte, în tren, mi-am analizat viața, în întregul ei. Aparent singur, doar eu și gândurile mele. În realitate, așa cum poți vedea deseori doar retrospectiv, un Musafir era acolo încercând să mă ajute… Să înțeleg că trebuie să schimb ceva. (Evident, ce a fost atunci în mintea mea nu poate fi cu ușurință pus în cuvinte.)

A fost ca și când Cineva din cer mi-a cerut atenția, ceva din timpul meu, din viața mea. Ca un părinte bătrân care-și dojenește fiul prins cu „de-ale vieții”, neglijent și egoist: „Măi tată, mai treci și tu pe la noi, că ne e dor de tine. Mai sună și tu din când în când, nu doar când ai nevoie de bani!”

Pur și simplu am fost copleșit de dragostea și răbdarea lui Dumnezeu. Nu am putut să răspund altfel decât cu aceeași „monedă”. Până la urmă, El îmi oferea mult mai mult decât aveam eu să-I dau.

Nici nu știu exact când şi cum a dispărut fumatul, deoarece nu a existat o luptă grea, asemănătoare cu cele pe care le purtasem timp de peste șase ani de zile. Probabil nesuferitul s-a strecurat pe ușa din spate şi a fugit, speriat de noul Locatar al inimii mele.

Și acum, când scriu aceste lucruri, am un sentiment de mirare legat de cât de ușor s-a rupt acest lanț vechi. Parcă a fost o magie!

(Mi-ar plăcea să spun că toate năravurile mele au plecat la fel de ușor. Din nefericire, nu a fost așa. Schimbarea în bine este un proces de durată, care presupune descoperiri de noi lanțuri, de care nici nu erai conștient, decizii și planuri de eliberare.)

Un lucru am știut, descoperisem secretul ruperii lanțurilor: nu chinul de a te elibera, ci dispoziția de a deschide ușa inimii și a minții în fața unui Eliberator divin.

 


Ionel Bratu este cardiolog, foarte pasionat de medicină. Este o persoană frustrată 😎: are așa de multe hobby-uri, încât doar veșnicia i-ar fi suficientă ca să le poată practica pe îndelete. De aceea o visează și luptă pentru ea.

+8
Distribuie
Articol semnat de
Autor invitat
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Autor invitat