ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Dacă înviere nu e, nimic nu e

8+

Nu, nici pe-asta n-a zis-o Marin Preda, ci tot apostolul Pavel, în prima lui epistolă către creștinii din Corint: „Și dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și zadarnică este și credința voastră” (1 Corinteni 15:14). Pe scurt: dacă înviere nu e, nimic nu e.

Moartea și învierea sunt punctul culminant spre care se îndreaptă Isus Hristos încă de la începutul activității Sale publice. Când Ioan Botezătorul zice în auzul mulțimii: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29), la asta se referă. Isus Însuși, de-a lungul acelor ani plini de interacțiune cu oamenii din jur, vorbește despre moartea Sa (Ioan 12:20-33) și despre faptul că, după ce va muri, va avea loc un fapt cu totul ieșit din comun: o înviere (Marcu 10:32-34). Învierea Sa.

Evenimentele se precipită în acea „ultimă” săptămână. Îmbătați de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, în aplauzele și uralele mulțimii, ucenicilor le trec pe lângă urechi cuvintele prin care El le explică faptul că va muri și va învia. Unii dintre ei se visează miniștri în Noua Împărăție (Marcu 10:35-45); câțiva sunt cam somnoroși (Marcu 14:32-42); unul intervine în apărarea lui Isus ca un bodyguard profesionist (Ioan 18:10,11); majoritatea dau bir cu fugiții și, în cele din urmă, iată-i ascunzându-se într-o cămăruță, în spatele ușilor bine închise (Ioan 20:19).

Duminică dimineața, niște femei ajung primele la mormântul lui Isus. O vedem pe Maria Magdalena disperată, zicând de trei ori că nu știe unde a fost pus trupul lui Isus (Ioan 20:2,13,15). Iar când îi anunță apoi pe ucenici de învierea lui Isus, citim în evanghelie: „Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau” (Luca 24:11). Un fapt uimitor, dacă ne gândim că-L văzuseră pe Isus înviind trei persoane. Și totuși, nu reușesc să înțeleagă tocmai ce ar fi trebuit să știe deja – că Isus a înviat.

Dezamăgire. Frică. Debusolare. Neîncredere. Așa putem descrie dimineața învierii, dacă privim în sufletele ucenicilor și ale prietenilor lui Isus. Practic, nimeni nu se găsește în dimineața aceea în fața mormântului ca să fie martor la ieșirea lui Isus cel înviat. De ce?

Răspunsul este simplu. Chiar și acum, în ceasul al treisprezecelea, niciunul nu înțelege încă despre ce a fost vorba, în ce a constat misiunea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Straniu, dar nimeni nu se trezește duminică dimineața ca să strige: „Hristos a înviat!”

În drum spre un sătuc numit Emaus, doi ucenici vorbesc despre cele întâmplate. Isus li se alătură, dar ei nu-L recunosc. Și-atunci, El începe să le explice, argumentând cu profeții și texte biblice, că Mielul lui Dumnezeu trebuia să sufere, să moară și – tadaaa! – să învie (Luca 24:13-35). Moartea Lui i-a luat prin surprindere. La fel și învierea. Puși în fața faptului împlinit, ucenicii înțeleg pentru prima dată miezul Evangheliei.

Niciunul dintre mieii sacrificați la Templu de preoți sute de ani nu înviase. Mieii, odată tăiați, rămâneau morți. Dar Mielul cu M mare este excepția de la regulă. El revine la viață. Învierea Lui este elementul care, încet-încet, le deschide ochii ucenicilor și apropiaților lui Isus. Abia acum înțeleg ei ce a avut de făcut Hristos. Învierea este cheia, este promisiunea, este speranța. Hristos a înviat, și tocmai de aceea propovăduirea noastră are sens și credința noastră este vie.

8+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
  • […] Învierea promisă de mai multe ori în Noul Testament (1 Tesaloniceni 4:14; Ioan 6:40) are logică doar dacă sufletul e muritor, doar dacă, murind, intri într-o stare de inconștiență din care, la vremea stabilită de El, Dătătorul de viață te va trezi pentru eternitate. O eternitate în care vei continua să depinzi de El ca sursă de viață. […]

Articol semnat de Florin Bică