ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

De ce Baraba?

+11

O scenă lipsită de veridicitate se desfășoară sub ochii tăi în evanghelie. Pilat din Pont se vede constrâns să dea verdictul secolelor în dreptul lui Isus. Conștient de nevinovăția Lui, apelează la un tertip salvator, sperând că bunul-simț al poporului îl va scăpa de responsabilitate. „Alegeți voi!”, zice el. „Să-I dau drumul lui Isus sau – brrrr – ucigașului Baraba?” 

Dialogul care urmează e de-a dreptul halucinant.

„Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: «Pe care din amândoi doriți să vi-l slobozesc?» «Pe Baraba», au răspuns ei. Pilat le-a zis: «Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?» «Să fie răstignit», i-au răspuns cu toții. Dregătorul a zis: «Dar ce rău a făcut?» Ei au început să strige și mai tare: «Să fie răstignit!»” (Matei 27:21-23)

Pasajul ne lasă perplecși.

Poporul Îl cunoaște bine pe Isus. Știe că e un Om curat. Poate că unele dintre cuvintele și faptele Lui i-au părut peste limită. Dar nu e Om rău.

Poporul îl știe și pe Baraba, criminalul cu sânge rece. (Ne zice Luca, evanghelistul, că acesta era în pușcărie pentru un omor – 23:19.)

Logica impune să ceri eliberarea nevinovatului și păstrarea pericolului public în temniță. Că n-ai vrea ca, întorcându-se de la școală, copilul tău să dea nas în nas cu unul ca Baraba.

Așa că alegerea poporului șochează. Uimește prin unisonul ei. Miră prin refuzul mulțimii de a-și explica opțiunea, de a identifica vreo vină a lui Isus. Se cere sec „Răstignirea”.

Întrebarea următoare e la mintea cocoșului (și a găinii):

De ce poporul cere punerea în libertate a unui asasin și condamnarea la moarte a Inocentului prin excelență?

Ce spun mai departe e doar explicație omiletică. Sociologii și teologii ar putea oferi răspunsuri mai complexe și, eventual, mai apropiate de adevăr.

Oamenilor nu le plac schimbările radicale. Chiar și când se bat în piept că vor schimbare, de fapt n-o vor. (Avem, încă, o generație de nostalgici ai lui Ceaușescu, oameni care apreciază ca greșite schimbările din ultimele trei decenii, inclusiv faptul că există libertate de gândire și de exprimare.)

Cerându-l pe Baraba înapoi, ei cer ca lucrurile să rămână cum erau. Cer să se facă mai departe ca până atunci.

Dacă L-ar fi cerut pe Isus, asta ar fi însemnat obligativitatea unor schimbări majore în viața lor. Isus însemna (și înseamnă) înnoirea gândirii și transformarea vieții.

Baraba e legea junglei, a bicepsului lucrat și-a cefei tatuate. Isus este Calea, Adevărul și Viața.

Trăim într-o lume coruptă. Suntem afectați de rău până în măduva oaselor. Nu există creștinism fără schimbare, chiar dacă schimbările cerute pot diferi de la un om la altul. Ia fiecare pagină a evangheliilor și vei vedea același lucru: Isus cerând schimbarea vieții.

Chiar dacă ne numim creștini, e musai să ne asigurăm că, la firul ierbii de zi cu zi, nu suntem barabini.

+11
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică