ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”

4+

C.S. Lewis a fost căsătorit cu Helen Joy Davidman din 1956 până în 1960, când cancerul a răpus-o. El a fost una dintre cele mai strălucite minți ale secolului al XX-lea. Ea i-a fost perechea potrivită, o scriitoare înzestrată cu o inteligență sclipitoare. Pierderea ei l-a lovit greu pe „Jack” (cum îi ziceau prietenii lui Lewis), iar din durerea despărțirii lor s-a născut o carte ieșită din locul comun lewisian.

A Grief Observed. O mâhnire sub lupă. O suferință la microscop.

Publicată recent și în limba română, această carte cu totul neobișnuită între operele faimosului scriitor irlandez a primit, la noi, titlul De ce, Doamne? O alegere nefericită din partea editorului, aș zice, deoarece accentul cărții nu e pe întrebarea aceasta. Plus că, în urmă cu niște ani, tot la Humanitas apărea o carte cu un titlu aproape identic – Doamne, de ce? de abatele Pierre.

Cartea are o puternică amprentă personală. E mai intimă chiar și decât autobiografia spirituală a lui Lewis (Surprins de bucurie). Prima ediție în engleză a fost publicată, la un an după moartea lui Joy, sub pseudonimul N.W. Clerk (cunoscând suferința lui Lewis, dar neștiind că el e autorul cărții, unii i-au trimis propria carte ca să-l ajute să depășească etapa aceasta). Avea să apară sub adevăratul nume al autorului abia după decesul lui (doi ani mai târziu).

Citind De ce, Doamne?, gândul mi-a zburat la anticul Iov. Situațiile-s similare. Iov/Lewis: un om credincios, o pierdere incomensurabilă, o suferință fără margini, o dorință de a înțelege de ce-ul din spatele durerii, o ceartă cu Dumnezeu.

Aș putea compara paginile cărții cu acelea ale unui jurnal, unul în care autorul i se confesează hârtiei. „În măsura în care aceste note m-au ferit de prăbușirea totală”, scrie autorul, „ca o supapă de siguranță, scrierea lor mi-a făcut oarecare bine.” Scrisul are aici rol terapeutic pentru Lewis însuși.

De la furia provocată de băltirea în autocompătimire la teama că ar putea să distorsioneze, sub impactul durerii, imaginea adevăratei Joy din propriile amintiri, autorul mărturisește onest diversele stări care l-au încercat după moartea soției, sentimentele sale contradictorii și confuzia în care s-a adâncit. Îl găsim în propriul Ghetsimani, diferit în ton și argumentație de apologetul care ne-a oferit Creștinism pur și simplu și alte eseuri memorabile despre Dumnezeu și credință. Îl auzim întrebându-se dacă nu cumva experiența sa creștină anterioară n-a fost decât un castel ridicat din cărți de joc.

Lewis merită toată aprecierea pentru că a scris cinstit cartea asta. Aici nu mai face apologetică, ci revarsă în pagini viață adevărată. Confruntat cu pierderea partenerei, Lewis ajunge într-o etapă dificilă, dar și necesară, a credinței – îndoiala. Se îndoiește de Dumnezeu. Nu de existența Lui, ci de felul în care intervine în viața creaturilor Sale. Îl vedem pe autor strigând către Dumnezeu pentru un răspuns și îl vedem conchizând deznădăjduit că cerul i-a trântit ușa-n nas.

N-aș vrea să te descurajez de la citirea cărții lăsându-ți impresia că vei asista la prăbușirea unui titan al credinței (sau măcar al apărării ei). Tocmai de aceea notez câteva rânduri din carte:

„Dumnezeu nu conduce un experiment asupra credinței sau dragostei mele, ca să le constate valoarea. Le-o cunoaște prea bine. Eu, în schimb, nu le-o cunoșteam. Cu prilejul acestui proces, El ne pune să fim judecători, martori și public în același timp. El a știut dintotdeauna că mi-am zidit templul din cărți de joc. Singura modalitate de a mă face conștient de asta a fost să-l dărâme.” (p. 71)

De ce, Doamne? va avea mai multă relevanță pentru cei care au trecut printr-o experiență asemănătoare cu aceea care a stat la baza scrierii cărții, însă poate fi de interes și pentru un public mai larg, incluzându-i pe pasionații de Lewis și pe cei care trăiesc relația om-Dumnezeu de pe povârnișul abrupt al incertitudinii.

Cartea De ce, Doamne?, publicată în traducerea Tatianei Niculescu la editura Humanitas, poate fi achiziționată de aici.

4+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică