ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

De ce le iubim?

+15

Martie este luna în care ne exprimăm cu precădere prețuirea față de cele care ne-au dat viață, care ne-au purtat de grijă sau care ne sunt alături ca partenere de viață. Însă, pe parcursul anului și al anilor, uităm parcă motivele pentru care le iubim și le respectăm. Poate că, dacă am întocmi o listă pe care să o punem într-un loc de unde să ne sară în ochi în fiecare zi, ne-am aminti de ce și ne-am aminti să le și spunem lucrul acesta. Eu o să încep lista aici, dar ea rămâne deschisă. Așadar, de ce ne iubim soțiile, mamele, bunicile?

Le iubim pentru pofta lor de frumos. Pentru buchetul pe care îl așază discret în vază, fără ca noi să observăm măcar că florile de astăzi sunt altele decât cele de acum două zile. Pentru codițele și fundițele cu care își fac odraslele să dea bine în poze. Pentru că ochiul lor simte nevoia să aducă o fărâmă de plăcere vizuală între pereții unde se află ceea ce numim casă. Pentru că le place să ne știe îmbrăcați frumos și asortat. Pentru că stau jumătate de oră în fața oglinzii doar ca noi, bărbații, să dăm bine cu ele la braț. Pentru că ne așază cravata cu 5 milimetri mai la stânga doar ca să arate perfect.

Le iubim pentru că nu suportă murdăria și dezordinea. Pentru că duc un război continuu cu praful și, deși este o luptă inegală din punct de vedere numeric, reușesc, ca un general iscusit, să-și înfrângă de fiecare dată inamicul. Pentru că maldărul de rufe din coș le motivează ca o injecție cu adrenalină. Pentru că își fac procese de conștiință dacă e ora 8:30 și paturile sunt încă nefăcute. Pentru că sunt mai rezistente decât Sisif și nu se plâng când, după ce au făcut totul lună, copiii reușesc într-o jumătate de oră să facă totul la fel.

Le iubim pentru sufletul lor sensibil. Pentru că nu pot să se uite la un film romantic fără să plângă. Pentru că se înduioșează la primirea unei flori sau a unei felicitări. Pentru că vorbele noastre frumoase le trezesc fiori pe șira spinării și le aduc roșu în obraz. Pentru că sunt topite la mângâierile copilașilor lor. Pentru că au emoții la o banală serbare școlară. Pentru că rămân pe peronul gării plângând în urma copiilor plecați la școală.

Le iubim pentru firea lor rezistentă. Pentru că uită cât de dureroasă a fost nașterea și nu au nicio ezitare să mai aducă pe lume încă unul sau mai mulți frățiori și surioare. Pentru că fac piața cu dureri de spate. Pentru că robotesc toată ziua și găsesc că un „Săru’-mâna pentru masă!” este o răsplată suficientă. Pentru că, oricât de grea ar fi gospodăria, pe umerii lor stă. Pentru că, de multe ori, se sacrifică de dragul familiei. Pentru că muncesc cot la cot cu noi la serviciu, cu toate că noi nu muncim cot la cot cu ele acasă.

Le iubim pentru grija pe care ne-o poartă. Pentru modul în care își planifică treaba astfel încât să fie totul gata atunci când vin cei dragi acasă. Pentru nopțile în care abia dacă pun geană pe geană doar ca să le aline febra copiilor. Pentru că stau treze până primesc un telefon că am ajuns cu bine unde trebuia să ajungem. Pentru că grija lor nu se termină atunci când copiii împlinesc 18 ani.

Le iubim pentru că ne surprind când te aștepți mai puțin. Pentru prăjiturile pe care ni le pun la pachet oricând se ivește ocazia, deoarece știu cât de mult ne plac. Pentru că bat drumurile ca să ne cumpere ceea ce știu că ne dorim foarte mult. Pentru că ne știu gusturile și se fac luntre și punte ca să ni le îndeplinească.

Le iubim pentru ce sunt. Le iubim pentru sunt. Le iubim pentru că, dacă ele n-ar fi în viața noastră, am avea o viață săracă, tristă, banală. Le iubim – dacă vreți – egoist, dar le iubim.

E păcat că nu le-o spunem atât de des pe cât ar merita-o. Dar așa suntem noi, bărbații. Avem impresia că, uneori, lucrurile astea se înțeleg de la sine și nu mai trebuie spuse. Așa că, dragi soții, mame și bunici, nu ne-o luați în nume de rău!

Am ajuns la sfârșitul acestui articol, dar lista de mai sus rămâne deschisă, îndeosebi pentru că exprimă o experiență subiectivă. Dar fiecare are propriile motive pentru care își iubește femeile din viața lui. Așa că ia-ți timp să te gândești de ce le iubești și nu uita să le și spui asta! Iar, dacă nu îți cer prea mult, lasă-ne un comentariu în care să ne împărtășești ce anume te face să îi spui soției, mamei sau bunicii tale TE IUBESC!

+15
Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Cristinel Sava