ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

De râsul filistenilor

41+

Puține lucruri te supără mai mult decât râsul dușmanilor. În viața fiecăruia sunt și astfel de momente, când pierzi. (Sau poate că doar pare că pierzi.) Iar hohotele ălora, mutrele lor rânjite, comentariile acide – sunt dovezi că te-ar mânca de viu. Și parcă e mai greu când ei sunt filisteni, iar tu, copil al lui Dumnezeu.

Amintesc trei ocazii de râsul… filistenilor. În istoria lui Samson, când l-au prins și i-au scos ochii marelui lor vrăjmaș, filistenii l-au batjocorit: „În bucuria inimii lor, au zis: «Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!» Au scos pe Samson din temniţă și el a jucat înaintea lor.” (Judecătorii 16:25) În alte versiuni este cât se poate de clar: „we want to make fun of him.” (vrem să ne batem joc de el)

Într-o altă ocazie, un uriaș al lor (Goliat) își bătea joc de oștirea Domnului. „Filisteanul a mai zis: «Arunc astăzi o ocară asupra oștirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.» Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului și s-au înspăimântat, și au fost cuprinși de o mare frică.” (1 Samuel 17:10,11) Iar când toți vitejii s-au dat la o parte, a înaintat un tânăr. „Filisteanul s-a uitat și, când a zărit pe David, a râs de el.” (1 Samuel 17:42)

Mai târziu, în urma unei bătălii în care a pierdut, împăratul Saul s-a sinucis de teamă că, rănit fiind, „nu cumva acești netăiaţi împrejur să vină să mă străpungă și să-și bată joc de mine.” (1 Samuel 31:4) Iar în cântarea făcută de David la moartea lui Saul și a lui Ionatan, plângea implorând: „Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu răspândiţi vestea aceasta în uliţele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele filistenilor, ca să nu se laude fetele celor netăiaţi împrejur.” (2 Samuel 1:20)

Avem uneori teama că biserica va ajunge de râsul filistenilor… Let me say it: râsul lor nu ține. Filistenii și-au văzut moartea cu ochii, din mâna orbului; tânărul David a pocnit mortal fața rânjită a unui Goliat cu vechime în arme; Saul și Ionatan au fost răzbunați, filistenii fiind (later) bătuți măr chiar la ei acasă.

Râsul filistenilor nu ține… decât dacă e alimentat de noi înșine, de filistenii dintre noi, de dănțuirea noastră, de propriile frici și lașități. Anunțuri sterile, tăceri răsunătoare, grupuri de susținere fără reținere. Spus pe șleau:

Pâinea unora, circul altora.

Filistenii râd când văd că suntem dați de gol, că am chiulit la ora de circumcizie a inimii. Cum să fie Hristos împărțit? Dacă te doare ce vezi, ce auzi, fă o cântare de jale, una de-aia de scris cu adevărat în Cartea Dreptului. O cântare și pentru conducători, și pentru viteji, și pentru popor: să dăm pâine și să lăsăm circul.

Ce aș face într-o astfel de situație? Am vreo cinci pietricele în traistă:

(1) Aș face apel la pocăință pentru toate taberele (că nu-s doar două), cu fapte vrednice de pocăința lor. Zicea Spurgeon, parafrazez, că-l va crede pe cel a cărui pocăință e la fel de răsunătoare precum i-a fost păcatul.

(2) Aș chema în față oameni de calibru, ca Iosif din Arimateea și Nicodim. Chiar dacă și în dreptul lor se vor găsi mânjeli și mânjitori, sunt vremuri de ieșit în față. Ce-ai avea de pierdut?

(3) Aș lua aminte la toate criticile aduse oricărei părți (da, aș face o listă) și, după ce se vor liniști apele, mi-aș face curățenie în ogradă. Chiar și între prieteni.

(4) Până atunci, aș porni o campanie de evanghelizare reală, pentru lume și pentru biserică. Ca să vadă filistenii că râd ca proștii, degeaba, și că nu suntem fiii întunericului.

(5) Altfel spus, mi-aș aduce aminte de textul din capitolul ăsta:

„Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!” (Mica 7:8)

41+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
  • Scria candva Goldstein – nu de lunatic, stia el bine de ce – ca azs e in riscul sa-si piarda nu doar credibilitatea, dar si chemarea. Scenariu copy-paste a fazei cu “poporul ales”. Cati evrei s-au prins ca au “zadarnicit planul lui Dumnezeu” si ca “Evanghelia a trecut la neamuri”? Fara explicatii si iremediabil? Dar cati in zilele noastre admit ca ii inducem voma lui Dumnezeu cu riscul aceleiasi finalitati?

    E dificil sa-i opresti din demersurile lor partizane pe cei ce-au chiulit la “ora de circumcizie a inimii” (cuvinte f potrivite!) si care de firesti ce sunt nu doar ca le sare mushtarul impardonabil de repede, dar le sare si-n public. Ca mai acum doua luni. Uitand ca intentia lui Dumnezeu era ca ei sa fie “sare(a) pamantului”… si nu “rusinea pamantului”.

    Caci noi n-avem de luptat impotriva celor vazute. Nu impotriva celor ce fac show-ul ori a filistenilor hliziti. Lupta e dincolo de ei, de noi… in nevazut; dar e una pe bune, brutala si cu o miza dincolo de noi, dincolo in Imparatia Din Samanta. Din fericire Mielul va rupe in cele din urma falcile Leviatanului. Pana atunci, spre rusinea noastra, le vom mai servi filistenilor “pane et circum”. Insa doar pentru o vreme, caci una, doua si jumatate vor fi trecut deja…

    Cine rade la urma rade… mantuit 🙂 Da, Doamne, sa fie si dintre ex-filisteni!

  • Multumesc pentru ca ai intervenit. De acord cu ceea ce spui… Nu stiu daca or fi urechi care sa auda! Ei n-au timp acum de ascultat sfaturi…, dar va veni o vreme, a plansului pentru fiecare; si fiecare deosebit, ca in prorocul Zaharia! Domnul cu voi!

Articol semnat de Christian Sălcianu