ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Depresia – subiect tabu (și) la creștini

+14

Zilele trecute căutam o carte: Depresia calea spre vindecare. De negăsit… Să se fi rezolvat problema depresiei? Nu, doar că editura i-a schimbat titlul. Intuiesc că subiectul e tabu, jenant. Vine cu o stigmă. „Bună ziua, aș vrea să comand niște antidepresive. Ăăă, pentru cineva.”

Când și când, afli că un cunoscut trece printr-o perioadă grea. N-ai vrea să-l auzi spunând cuvântul „depresie”. Poate nu știi să gestionezi răspunsul potrivit.

În Biblie nu găsesc cuvântul „depresie”. Dar realitatea descrisă de el este. Oamenii lui Dumnezeu au trecut pe aici. Cum altfel ar fi scris psalmistul „chiar de-aș trece prin valea umbrei morții…”?

Ne ferim să spunem că profetul Ilie a avut un episod de depresie (1 Împărați 19:4). Sau Iona, sau Petru. Sau marele Ioan Botezătorul. Vom zice: descumpănire, dezorientare, deprimare, descurajare, apăsare. Într-un moment-cheie, Isus Hristos a spus că sufletul Lui „este cuprins de o întristare de moarte” (Matei 26:38). (Citesc din Ellen White. A trecut pe aici, a scris despre asta.)

Știm abordarea soft, în care suferindul e îmbiat cu mângâieri pe creștet, vorbe dulci și goale. Alta e hard, în care tipul de om „mie nu mi se poate întâmpla” vine cu soluții probate: „La muncă!”, „Dă-i una după cap!”, „Hai, trezirea la realitate!” …

Însă Scriptura ne învață altceva. Zice: „Veniți-vă în fire”, dar le-o spune celor ce păcătuiesc prin îngăduirea poftelor lumești. Pentru inima zdrobită și viața plină de negură, Domnul spune: „Mângâiați!” Vorba paulină rămâne: „Purtați-vă sarcinile unii altora!”

Depresia e o spirală și în jos, când aluneci în ea, și când e s-o urci. Nu există soluții rapide. Între cele bune: vizita la un specialist, medicamentele, self help-ul, rugăciunea, stilul de viață, prietenii. Dacă (doar) una ar fi fost cheia, toate celelalte ar fi fost aruncate la gunoi.

Dilematic: Dacă te poți ajuta singur, de ce să mai ceri ajutorul? Și, dacă ceri ajutorul, cine poate lucra la mintea ta dacă nu i-o deschizi?

Am citit povestea a doi părinți, Robert și Jeanne Segal. La vârsta de 29 de ani, fata lor s-a sinucis după o lungă bătălie cu depresia. Au început să le spună și altora despre durerea lor și au descoperit că mulți alții au trecut prin crize asemănătoare. Îl citez pe Robert: „Durerea e atât de vizibilă, subiectul e atât de înfricoșător, de ascuns, de încărcat de stigmă, încât oamenii nu știu încotro să se îndrepte.”

Părinții au hotărât că modul cel mai bun de a onora memoria fetei lor ar fi acela de a-i ajuta pe alții în situații similare. Așa s-a născut www.HelpGuide.org, un site în top 10 mondial pe problema sănătății mintale.

Preiau de la ei două liste, ca punct de start. Una este cu ce POȚI să spui ca să ajuți:

1. Nu ești singur(ă). Sunt alături de tine în perioada asta grea.
2. E greu să mă crezi, dar vei trece peste ceea ce simți acum.
3. Te rog să-mi spui ce aș putea face ca să te ajut în momentul acesta.
4. Chiar dacă nu reușesc să înțeleg exact ceea ce simți, îmi pasă și vreau să ajut.
5. Contezi pentru mine. Mă interesează viața ta.
6. Când îți vine să renunți, spune-ți că mai reziști un pic, încă o zi, o oră, un minut — oricât simți că poți.

Pentru cine crede că asta-i apă de ploaie, iată lista celor pe care să EVIȚI să le spui:

1. E doar în mintea ta.
2. Toți trec prin perioade mai grele.
3. Uită-te la partea bună a lucrurilor!
4. De ce să mori când ai atât de multe lucruri pentru care să trăiești?
5. N-am cum să te ajut.
6. Ieși de acolo!
7. Până acum trebuia să fii OK…

Am găsit cartea căutată (vezi aici primul capitol). Îmi vine în minte observația lui Viktor Frankl, uimit de câtă lume cumpăra cartea „Omul în căutarea sensului vieții.” Paradoxul era clar: cum să vinzi în milioane de exemplare o carte care arată că cititorii sunt dezorientați… Dar nu cumva tocmai asta arăta că sunt deja pe calea cea bună?

Hai să nu mai fie tabu. Răspunde într-un comentariu: Cum ai vedea urcușul din spirala depresiei?

+14
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
  • Toate 6, cum ziceai. Nu merge doar unul.
    Poate că o soluție ar fi și să vorbim mai mult despre asta, să normalizăm astfel de discuții în contextul creștin care stigmatizează cel mai mult.
    Trebuie să renunțăm la pretenția de perfecționism pe care o avem – e cea mai mare plagă.

Articol semnat de Christian Sălcianu