ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Deturnarea personală, sau Evanghelia după Maxwell

22+

O „Evanghelie” nouă cucerește inimile. Sub cârligul arhicunoscut al „dezvoltării personale”, aceasta promite tot ce și-ar dori cineva – succes, bani, visuri-la-cheie. Nu sunt ipocrit. Recunosc. Aș vrea și eu așa ceva. Dar stai…

Stai, că, dacă îi spunem „Evanghelie”, trebuie să ne întoarcem la început.

La început a fost Cuvântul, adică Isus. Textul celor patru evanghelii din Biblie te îndreaptă într-o direcție asupra căreia nu sunt dubii. „Schimbă-ți felul de a trăi”, zice Isus, „deoarece Împărăția cerurilor e aproape!” Or, dezvoltarea personală înseamnă schimbare, nu?

Dar schimbarea de care vorbește Isus nu te duce în topurile Forbes.

Concret, Isus zice așa: viața de creștin nu e ușoară – cel puțin asta se înțelege prin creștini „prigoniți din pricina neprihănirii” (Matei 5:10), care avansează pe o cale îngustă (Matei 7:14). Comorile trebuie strânse, dar în cer, și – da, ai intuit corect – nu e vorba de bani. Ucenicia (în atelierul Lui) e costisitoare: te obligă la renunțare de sine. Au!

Ajung aici la ceea ce îmi pare motivul de divorț între Isus și John C. Maxwell (folosesc numele lui Maxwell în sens generic, deoarece, dintre coaches, e printre cei mai cunoscuți). Isus vrea să schimbe interiorul tău după standardele Lui. Îți cere să iei crucea și să-L urmezi. Cred că știi deja încotro te duce. În schimb, Maxwell te urcă pe munte, îți arată „împărățiile” lumii și îți zice: „Fă ca mine, și astea vor fi ale tale!” Sintetizez:

PRIMUL ÎȚI OFERĂ VIAȚĂ ETERNĂ. AL DOILEA, SĂ CIUPEȘTI CÂT POȚI DIN VIAȚA ASTA.

Și viața asta poate fi destul de faină, dacă te învârți bine. Dar s-ar putea ca, după ce ți-ai luat aici „lucrurile bune”, să descoperi că, în Împărăția lui Dumnezeu, compromisul nu se furișează.

În anii recenți, observând fascinația publicului larg pentru dezvoltarea personală, unii dintre liderii creștini au îmbrățișat conceptul (sau i s-au dedicat cu totul), antrenându-și enoriașii de parcă biserica ar fi o multinațională. Da, e cinstit să spun că există și elemente comune între Evanghelia după Isus și „Evanghelia” după Maxwell. Creștinii nu trebuie să fie niște momâi. Au dreptul, de fapt datoria, să crească, să se dezvolte, însă între evangheliile amintite e o prăpastie de netrecut.

Isus le cere oamenilor să renunțe la ei înșiși („Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, zicea apostolul Pavel [Galateni 2:20]) și să-și asume identitatea Sa. Asta e de o parte a prăpastiei.

Iar de partea cealaltă… Maxwell își încurajează ascultătorii să își descopere potențialul, să se ridice din ei înșiși, să se autodepășească. „Evangheliei” lui Maxwell, la care frapează absența lui Dumnezeu, îi mai putem spune și Evanghelia eului, deoarece îți amplifică orgoliul și te minte că egoismul e calea. Contradicția cu cealaltă Evanghelie e incontestabilă.

Dacă pici pe mâna unui coach nepotrivit, dezvoltarea ta personală implică riscurile unei deturnări spre un ideal efemer (cel enunțat în primul paragraf). Fă-ți analiza de risc!

22+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

5 comentarii
  • […] (10) Nu uita niciodată să le reamintești oamenilor că ești expert în domeniul abordat. Enumeră-ți pios diplomele: căucit de cutare, certificat de madam X, ab-solvent al… Dacă, pe de altă parte, mai ești și veșnic doctor-and, atunci chiar că ai spulberat tot. Mărire ție! Cine mai e ca tine, înCremenit de Urania sau rămas în (pen)umbra lui Tracy sau pe urmele irefutabile ale lui Maxwell? […]

  • Ma tem ca aveti multa dreptate si ca va trebui sa rescriem multe carti, din multe domenii, din perspectiva biblica. De la psihologie la stiinte juridice, de la economie la estetica si, de ce nu, la dezvoltare personala – un vast camp de cercetare isi asteapta „lucratorii”.

  • Pe cat de adevarat este ceea ce scrii, pe atat de adevarat este ca (cel putin) o parte de vina o are crestinismul evanghelic.

    Atunci cand Evanghelia predicata produce o ruptura intre ceea ce Domnul Isus a facut pentru noi si ceea ce doreste sa faca in noi si prin noi, urmarea este un crestinism care devine infometat dupa astfel de carti si promisiuni.

    Cand oamenii incearca sa aduca in viata de zi cu zi invatatura conform careia Domnul Isus a facut totul si noi nu avem mai nimic de facut, descopera ca pur si simplu devin irelevanti si ineficienti. Si cum, in gandirea lor, Biblia nu are de spus prea mult cu privire la ceea ce omul are de facut pentru a se dezvolta (doar Isus este Cel care face totul), atunci se indreapta catre acei autori care ii (dez)invata ceea ce au de facut.

    Si uite asa, fara sa isi dea seama, se arunca in abisul legalismului si al indreptatirii de sine crezand ca au reusit sa scape din el.

  • Ideea articolului este una foarte corecta pe fond si cred ca trebuie constientizata de toata lumea. Majoritatea trainerilor merg spre directia potentarii proprii a individului, la ajungerea la cea mai buna varianta fara a lua in calcul factorul divin al cresterii. DAR… Generalizarile sunt prea fortate totusi, iar unele chiar nelalocul lor(ca sa nu zis altfel). Exemplu: 1. Maxwell nu este nici pe departe reprezentatul cel mai bun al aripii egocentriste. Am citit vreo 25 de carti de ale lui si nu am descoperit lipsa lui Dumnezeu. Asocierea lui cu latura negativa a dezvoltarii personale nu este deloc corecta si nici cinstita fata de adevar, chiar daca ai indulcit afirmatia. 2. Daca descoperirea potentialului este egoism atunci pe aceeasi logica ignoranta de sine sau automultumirea cu starea ta de inconstienta de sine este drumul sfintirii? Ma tem ca raspunsul este evident.

Articol semnat de Florin Bică