Dumnezeu ca soț înșelat

Dumnezeu apare în cărțile Bibliei într-o ipostază neobișnuită, de logodnic, mire sau soț înșelat, care își alungă partenera infidelă, dar o și primește înapoi când ea își regretă faptele. Să luăm exemplul lui Osea…

Osea e unul dintre profeții mici. Adevărul e că nu prea îi citim nici pe cei mari, darămite pe cei mici. Și totuși, dintre profeții mici, Osea e ținut minte pentru un detaliu aparte. El e profetul căruia Dumnezeu i-a cerut să se însoare cu o prostituată. O cerință stranie, chiar și pentru secolul al VIII-lea î.Hr.

Căsătoria lui Osea cu prostituata Gomera a fost un gest profetic plin de semnificații – modul lui Dumnezeu de a bifa, în dreptul relației Sale cu poporul israelit, opțiunea It’s complicated. Subiectul se regăsește și la alți profeți. Prin vocea lui Ieremia, Dumnezeu spune: „Cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel” (Ieremia 3:20). Iar profetul Isaia scrie: „Căci Domnul te cheamă înapoi ca pe o femeie părăsită și cu inima întristată, ca pe o nevastă din tinerețe care a fost izgonită” (Isaia 54:6).

Compararea relației dintre Dumnezeu și poporul israelit cu aceea dintre un mire și o mireasă (sau un soț și o soție) e folosită frecvent în Biblie pentru a sublinia cel puțin două lucruri:

1. Relația lui Dumnezeu cu oamenii e mai mult decât un contract de tipul „Eu vă dau, voi Îmi dați”. Nu e contract de muncă. E nuntă. E căsătorie. E o legătură intimă, adâncă. Este (sau ar trebui să fie) o relație de dragoste. Istoria facerii lumii notează că, la crearea primului cuplu, Dumnezeu a zis că bărbatul și femeia, prin căsătorie, devin un singur trup. Metafora trupului apare și în epistolele lui Pavel, când compară relația lui Dumnezeu cu biserica tot cu un trup. E sugerată astfel o unitate care trece dincolo de „ne ținem de mână” din când în când.

2. Când oamenii păcătuiesc, încrederea lui Dumnezeu este înșelată. Infidelitatea strică relația. Apare divorțul. Și, apropo de divorț… La un moment dat, fariseii I-au cerut lui Isus o părere privind motivele de divorț permise (Matei 19:1-10). El le-a răspuns că e un singur motiv valabil pentru divorț, respectiv înșelarea partenerului de viață. Totuși, atitudinea lui Dumnezeu față de Israel, de-a lungul istoriei veterotestamentare, arată că El a fost (și încă este) dispus să ierte, să-și primească înapoi soția necredincioasă.

Creștinii Îl numesc pe Dumnezeu „Tatăl nostru”. Imaginea de Tată este biblică și foarte cunoscută. Imaginea de Mire-Logodnic-Soț e mai puțin cunoscută. Nimeni nu se roagă zicând „Soțul nostru care ești în ceruri”. Totuși Biblia insistă asupra acestei perspective inedite. Spre deosebire de relația unui om cu părinții săi, care se răcește atunci când respectivul se căsătorește și pleacă la casa lui, relația soț-soție e o poveste fără sfârșit. Sub soare, ca să zic ca Eclesiastul, căsătoria poate ține până la moarte. În sens escatologic, ea poate dura, în forme nebănuite, la infinit. Acest „poate” reflectă înclinația noastră de a călca strâmb.