ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Dumnezeu nu bate cu parul

6+

Te-ai gândit vreodată că „ți-a plătit-o” Dumnezeu? Mă refer la vreo situație nefericită – boală, accident, bani pierduți etc. – ce ți-a trezit amintirea unui păcat cu care te-ai îndulcit. Poate că ai considerat-o palma cu care te-a plesnit Cel ce le știe și le poate pe toate.

Asta îmi amintește de-o întâmplare povestită de rabinul Harold Kushner într-una dintre cărțile lui.

Cică un puștiulică de vreo unșpe ani a fost depistat la un control de rutină că avea nevoie de ochelari. Mare brânză! Taică-su purta ochelari, maică-sa purta ochelari, soră-sa purta ochelari… Băiatul însă, auzind diagnosticul, s-a făcut verde-albastru de supărare. Nimeni nu știa de ce. Într-o seară, copilul și-a făcut curaj și i-a povestit maică-sii de-a fir a păr toată tărășenia. Cu vreo câteva zile înainte de controlul oftalmologic, răscolind cu alți băieți prin lucrurile aruncate de un vecin, dăduseră peste o revistă deocheată. D-aia cu femei despuiate pânʼ la pielea de pe os. Nu i-a răbdat inima să nu arunce o privire. Iar când băiatul a auzit câteva zile mai târziu că-i trebuie ochelari, a tras imediat concluzia…

Dumnezeu îl „lovise” cu pierderea vederii. (Repet. Concluzia lui.)

Zâmbești? Dar poate că și tu ai gândit așa măcar o dată în viață ori chiar mai des. Că Dumnezeu ți-a făcut o pagubă din cauză că n-ai dat bani suficienți la biserică. Sau că a trimis boala în corpul tău din cauza unei slăbiciuni pe care ai ținut-o… la secret. Ori că ai picat examenul din cauză că n-ai respectat o promisiune făcută Lui mai demult.

Dacă răsfoiești paginile Bibliei, găsești rapid cazuri de pedeapsă divină. Primul care îmi vine în minte, din Vechiul Testament, e moartea dramatică a lui Uza, lovit de Dumnezeu pentru îndrăzneala de a fi atins chivotul Său (2 Samuel 6:1-8). Iar din Noul Testament îmi stăruie în gând moartea fulgerătoare a cuplului Anania și Safira, secerați pe loc din cauza unei minciuni (Faptele apostolilor 5:1-11).

Judecăți divine căzute instantaneu în viața unor oameni. Poți zice că-s altceva?

Nu poți spune că Dumnezeu n-a pedepsit dacă Biblia îți spune negru pe alb că asta a făcut. Totuși este profund incorect să-L privești pe Dumnezeu ca pe un diriginte care abia așteaptă să te prindă în offside și să-ți scadă nota la purtare sau ca pe un șef care caută cu tot dinadinsul motiv să-ți taie din salariu.

Modul în care Îl percepem pe Dumnezeu dă substanța și calitatea vieții noastre religioase.

Ar fi absurd ca, crezând în El, să-ți trăiești viața privind peste umăr și întrebându-te mereu dacă ai fost și ești suficient de curat cât să nu „o încasezi” pe neașteptate.

Nu am răspunsuri pentru infinitatea de situații din viața atâtor miliarde de oameni. Dar știu un lucru. Dumnezeu nu i-a vorbit puștiului prin ochelari, ci prin conștiința care l-a mustrat când a răsfoit revista deocheată.

Când ți se întâmplă un lucru rău, amintește-ți că Dumnezeu ți-a vorbit deja prin conștiința care te-a mustrat când ai greșit. Rugăciunea bine știută nu începe cu „Judecătorul nostru”, ci cu „Tatăl nostru care ești în ceruri” – un Tată căruia I se poate cere nu doar pâine, ci și iertare (Matei 6:12). Or, asta e altceva.

6+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică