ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

E ușor să fii creștin

13+

E ușor să fii creștin. A fi creștin are de-a face cu bucuria trăirii pentru un țel diferit de al lumii (prin „lume” înțelegând orice nu duce la Hristos sau care îți bruiază relația cu El). Creștinul, odată ce și-a asumat identitatea aceasta – Je suis chrétien –, simte un soi de ușurare, ca și când un bloc imens de marmură i-ar fi fost luat din spate și poate să respire sau ca și cum picioarele i-ar fi fost dezlegate și poate să sprinteze.

Din perspectivă spirituală, creștinul e un ghepard.

El nu merge, aleargă. Nu aleargă, zboară. Nu zboară, e teleportat prin Duhul, ca evanghelistul Filip după ce a botezat un etiopian celebru (Faptele apostolilor 8:39,40). OK, exagerez. Dar ai prins ideea. Creștinismul e un fel de aripi la picioare. Nu degeaba, pe când se apropiase de sfârșitul vieții, apostolul Pavel a scris: „… mi-am isprăvit alergarea” (2 Timotei 4:7).

Să fii creștin e ca și cum ai fi un bou. Tragi la jug și – surpriză! – descoperi că îți place, că jugul e bun, că sarcina (de care alții fug ca de râie) e ușoară (Matei 11:29,30).

Să fii creștin e ca și cum te-ai opera la ochi de cataractă sau din cauza vreunei alte afecțiuni care te-a împiedicat să vezi bine. Odată operat, mintea ți se umple de lumină, inima, de culoare, iar siluetele și obiectele din jur prind contur ferm (Marcu 8:22-26). Nu mai trebuie să fii dus de mână. Pășești ca un om liber, iar responsabilitatea fiecărui pas e depășită doar de bucuria de a putea păși liber.

Să fii creștin e ca și cum ai fi Magellan, căutând faimoasa strâmtoare. Doar că, spre deosebire de el, tu nu bâjbâi, fiindcă ai harta – Cineva ți-a făcut o mare favoare și ți-a dat-o. (O știi, e cea cu coperte negre [Psalmii 119:105].) Harta nu îți indică furtunile – acestea pot apărea oricând –, dar îți semnalează zonele cu rechini care dau târcoale, recifurile periculoase, stâncile de care te-ai putea izbi, insulele potrivite pentru popas.

E ușor să fii creștin când știi că asta vrei de la viață – să fii ca Hristos, când știi că acolo vrei să ajungi – în Împărăție.

E ușor să fii creștin. Dar știi ce nu-i ușor?

Să-ți păstrezi suflul non-stop. Ghepardul e campion al vitezei, dar obosește după o tură bună de alergat. Îți aduci aminte de Ilie, cum a fugit înaintea carului regal în care Ahab stătea tolănit întrebându-se probabil de unde avea profetul atâta energie? Zice Biblia: „Și mâna Domnului a venit peste Ilie… și a alergat înaintea lui Ahab” (1 Împărați 18:46).

Nu-i ușor să fii creștin când crezi că creștinismul ține de mușchii tăi. Sau de steroizi „duhovnicești”. Când fugi ba înainte, ba înapoi, bucurându-te de mici cununi care se veștejesc.

Și nici când alergi fără mâna Domnului peste tine nu-i ușor.

Creștinismul e o alergare în doi (spre cea mai îndepărtată și mai valoroasă linie de finiș). Hristos și cu tine. Când obosești și cazi în genunchi, te ia în cârcă. Așa e El. Unic. Nu vrea să treacă linia de sosire fără tine.

13+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică