ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

E ușor să fii creștin

Trimite mai departe...

E ușor să fii creștin. A fi creștin are de-a face cu bucuria trăirii pentru un țel diferit de al lumii (prin „lume” înțelegând orice nu duce la Hristos sau care îți bruiază relația cu El). Creștinul, odată ce și-a asumat identitatea aceasta – Je suis chrétien –, simte un soi de ușurare, ca și când un bloc imens de marmură i-ar fi fost luat din spate și poate să respire sau ca și cum picioarele i-ar fi fost dezlegate și poate să sprinteze.

Din perspectivă spirituală, creștinul e un ghepard.

El nu merge, aleargă. Nu aleargă, zboară. Nu zboară, e teleportat prin Duhul, ca evanghelistul Filip după ce a botezat un etiopian celebru (Faptele apostolilor 8:39,40). OK, exagerez. Dar ai prins ideea. Creștinismul e un fel de aripi la picioare. Nu degeaba, pe când se apropiase de sfârșitul vieții, apostolul Pavel a scris: „… mi-am isprăvit alergarea” (2 Timotei 4:7).

Să fii creștin e ca și cum ai fi un bou. Tragi la jug și – surpriză! – descoperi că îți place, că jugul e bun, că sarcina (de care alții fug ca de râie) e ușoară (Matei 11:29,30).

Să fii creștin e ca și cum te-ai opera la ochi de cataractă sau din cauza vreunei alte afecțiuni care te-a împiedicat să vezi bine. Odată operat, mintea ți se umple de lumină, inima, de culoare, iar siluetele și obiectele din jur prind contur ferm (Marcu 8:22-26). Nu mai trebuie să fii dus de mână. Pășești ca un om liber, iar responsabilitatea fiecărui pas e depășită doar de bucuria de a putea păși liber.

Să fii creștin e ca și cum ai fi Magellan, căutând faimoasa strâmtoare. Doar că, spre deosebire de el, tu nu bâjbâi, fiindcă ai harta – Cineva ți-a făcut o mare favoare și ți-a dat-o. (O știi, e cea cu coperte negre [Psalmii 119:105].) Harta nu îți indică furtunile – acestea pot apărea oricând –, dar îți semnalează zonele cu rechini care dau târcoale, recifurile periculoase, stâncile de care te-ai putea izbi, insulele potrivite pentru popas.

E ușor să fii creștin când știi că asta vrei de la viață – să fii ca Hristos, când știi că acolo vrei să ajungi – în Împărăție.

E ușor să fii creștin. Dar știi ce nu-i ușor?

Să-ți păstrezi suflul non-stop. Ghepardul e campion al vitezei, dar obosește după o tură bună de alergat. Îți aduci aminte de Ilie, cum a fugit înaintea carului regal în care Ahab stătea tolănit întrebându-se probabil de unde avea profetul atâta energie? Zice Biblia: „Și mâna Domnului a venit peste Ilie… și a alergat înaintea lui Ahab” (1 Împărați 18:46).

Nu-i ușor să fii creștin când crezi că creștinismul ține de mușchii tăi. Sau de steroizi „duhovnicești”. Când fugi ba înainte, ba înapoi, bucurându-te de mici cununi care se veștejesc.

Și nici când alergi fără mâna Domnului peste tine nu-i ușor.

Creștinismul e o alergare în doi (spre cea mai îndepărtată și mai valoroasă linie de finiș). Hristos și cu tine. Când obosești și cazi în genunchi, te ia în cârcă. Așa e El. Unic. Nu vrea să treacă linia de sosire fără tine.


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică