ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Elogiu iubirii de semeni”: relații cu muștar

Trimite mai departe...

Elogiu iubirii de semeni are muștar. Și nu doar fiindcă e o carte scrisă de unul dintre mushtari (báșca redactată de altul și așezată în pagină de un al treilea), ci și pentru că are acea aromă și acel gust dulce-piperat care fac să merite citită fiecare pagină.

Volumul de eseuri al lui Cristinel Sava ne readuce cu picioarele pe pământ, în caz că, purtați de mănunchiul de baloane ale „dezvoltărilor” personale, rătăceam pe urmele ficționale ale lui Mary Poppins.

Autorul a scris și a publicat eseuri timp de aproape două decenii în revista Viață+Sănătate, iar eseurile incluse în carte sunt o selecție făcută de el însuși, în armonie cu propriile criterii și credințe actualizate.

Dezvălui un pic din „bucătăria” cărții… Cristinel mi-a spus că, recitindu-și textele, nu s-a mai regăsit în unele dintre ele. Poate că pe unele le-a găsit naive. Poate că altele i-au părut exagerat de idealiste sau cu surplus de dogmă. Firește, cele incluse în Elogiu iubirii de semeni sunt texte în care crede încă, purtătoare ale unor idei ce conturează perspectiva lui prezentă asupra vieții.

Onestitatea este deci o trăsătură esențială a acestui elogiu adus iubirii de semeni.

Cartea lui Cristinel este și o carte despre dezvoltare personală, prin aceasta înțelegând posibilitatea de a trăi vieți mai bune, bazate pe relații interpersonale perfectibile – nu degeaba subtitlul spune că eseurile sunt despre „mine și celălalt”, unde celălalt poate fi soția, părintele, copilul, colegul sau cel „căzut între tâlhari”.

Elogiu iubirii de semeni este o carte despre relații interumane care pot fi bune atunci când există o altă relație, o legătură pe verticală – Dumnezeu și omul.

Cristinel sondează imediatul. Disecă proximitatea și cotidianul. Nu scrie despre „peșteră” și „umbre”, ca Platon, ci despre focul luptei (în sensul coșbucian al luptei, că viața-i lupta), despre realități și lucruri care se ivesc adeseori în drumul nostru – omul de lângă noi, conflictul, obiceiurile, educația, prejudecățile, dialogul, on-line-ul, (in)toleranța, căutarea unui sens în viață, ipocrizia, iertarea, metehnele societății, mass-media, graba care (ne) strică treaba, necinstea, timpul ș.a.m.d.

Elogiu iubirii de semeni răspunde, măcar în parte, vechii întrebări: Cine este aproapele meu? Iar răspunsul este oferit cu un viu simț al realității, ca și cum întrebarea ar fi mai degrabă: Ce pot face pentru acela căruia îi sunt aproapele de zi cu zi?


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică