ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Enigmele Bibliei – cărțile profetice Daniel și Apocalipsa

+10

Mi se pare că, în dreptul interpretării celor două cărți profetice majore ale Bibliei (Daniel și Apocalipsa), există două tendințe mari: să nu te intereseze deloc, deoarece toate acele comentarii voluminoase ți se par încâlcite și imposibil de citit, sau să aderi cu rigoare la vechile interpretări (cărări?), ale teologilor „cu greutate” din biserica ta, de teamă ca nu cumva să fii smintit de la credință. Cărțile lui Jacques Doukhan sunt în același timp interesante și aduc și o „sminteală” bună.

Era în 2011. Mă aflam la Paris, când am dat peste aceste două cărți ale lui Jacques Doukhan. Cred că mi le recomandase cineva. M-au atras încă de la început prin stilul fermecător în care scrie autorul. (În franceză, chiar și titlurile lor sunt pline de poezie și de profunzime: Le soupir de la terre este comentariul la cartea lui Daniel, iar Le cri du ciel este comentariul la Apocalipsa – răspunsul cerului la suspinul pământului.)

În toamna aceluiași an, m-am angajat la Editura Viață și Sănătate și i le-am propus spre publicare redactorului-șef de atunci, Christian Sălcianu. A fost reticent la început, fiindcă nu știa nimic despre autor. I-au fost însă recomandate și de altcineva, le-a citit și el și a ajuns la aceeași concluzie ca mine: profețiile lui Daniel și ale lui Ioan merită să aibă parte de o perspectivă proaspătă, bine fundamentată, cu simboluri interpretate în permanență prin raportare la textul biblic al Vechiului Testament, de unde își trag, de altfel, seva.

Așa că ne-am înhămat la proiect: el a tradus textul, eu l-am redactat, iar Dragoș Gârea l-a pus în pagină. În total, trei mushtari și-au lăsat amprenta asupra produsului final – o ediție de lux a celor două volume: Enigmele Bibliei – cartea profetului Daniel și Enigmele Bibliei – cartea profetică Apocalipsa.

Ce au aceste două cărți mai mult decât altele?

În primul rând, în volumul dedicat cărții lui Daniel, autorul nu explică doar pasajele profetice, ci ne oferă comentarii interesante și pline de miez și pentru părțile istorice ale cărții. Re-creează cultura Babilonului și ne ajută să înțelegem ce se întâmplă și, mai ales, de ce.

În al doilea rând, autorul este evreu convertit la creștinism, dar are și un doctorat în limbă și literatură ebraică și altul în exegeza Vechiului Testament. Tot ce mai citisem eu până la Doukhan venea din zona occidentală sau românească, de la autori care știau sau nu știau limbile originale. Avantajul lui Doukhan este că citește aceste texte evreiești cu ochi de evreu și sesizează nuanțe pe care alți autori, proveniți din culturi diferite, nu le observă.

În al treilea rând, ceea ce m-a captivat și mi-a dat siguranța că autorul nu mă duce în rătăcire este justețea demersului său. Jacques Doukhan nu își ia interpretările simbolurilor profetice din realitatea exterioară Scripturii, din evenimentele istorice trecute sau prezente, ci le caută ca un arheolog în textul Vechiului Testament. De ce? Fiindcă, de exemplu, în Apocalipsa avem 400 de referințe explicite și 90 de citări literale din Pentateuh și Profeți, dintr-un total de 2 000 de aluzii la Vechiul Testament. Cum să nu te îndrepți spre sursa simbolurilor pentru a le decoda corect?

Las la urmă câteva puncte asupra cărora Doukhan aruncă o lumină bună: semnul fiarei, bătălia de la Armaghedon, războiul dintre nord și sud (Daniel 11), picioarele din amestec de lut și fier ale statuii din visul lui Nebucadnețar, trâmbițele din Apocalipsa, cele 70 de săptămâni etc.

Iar pentru o pregustare a stilului autorului, finalul comentariului la Apocalipsa:

„Cartea se termină într-o adevărată perspectivă ebraică. Nu se încheie cu un cuvânt de înțelepciune, ca să ne facă să cădem pe gânduri, sau cu un imn deosebit, ca să ne facă să visăm. Nici măcar cu un mesaj spiritual, ca să ne facă să ne rugăm. Dimpotrivă, se încheie cu un eveniment, ca să ne facă să așteptăm…”

+10
Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Cristinel Sava