ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Fatalismul apocaliptic în vremuri caniculare

+13

Biblia, per ansamblu, împarte istoria omenirii în trei: 1. când a fost foarte bine; 2. acum, când e nasol și 3. când va fi iarăși (mai) bine (de-atât nu se poate). Mesajul ei esențial e că noi, oamenii, suntem niște păcătoși a căror singură scăpare e în Hristos. Dincolo de aspectele esențiale, scrise negru pe alb, ne rămâne libertatea de a face conexiuni între valorile creștine și contextul actual.

Răsfoiesc Biblia, pe vreme caniculară, fără să găsesc vreun mesaj concret și ferm cu privire la plastic, reciclare, defrișare nesăbuită sau încălzire globală. De aici, probabil, și fatalismul apocaliptic al creștinilor… N-are cum să fie bine, că suntem în faza 2.

Când vedem Canada lovită de temperaturi record, Grecia în flăcări, Cehia devastată de tornadă, Germania sub inundații catastrofale…, ba chiar și Siberia, rece cândva, defrișată acum de incendii devastatoare, suntem ispitiți să gândim că lucrurile acestea trebuie să se întâmple. N-au fost ele profetizate? Nu fac parte dintr-un „program escatologic”? De ce să ne batem capul? Bu-hu-huuu, sfârșitul e aproape!

Iminența unei crize „de proporții biblice”, cum spunea cineva, e confirmată și de IPCC – adică de niște specialiști ONU pe probleme legate de climă, care au lansat un raport în baza căruia publicațiile (oarecum) jurnalistice s-au grăbit să publice breaking news-uri cu titluri bombastice. Lăsăm deoparte știrul și ne îndreptăm atenția către raport în sine. Conține afirmații dure, ieșite parcă de sub pana vreunui profet biblic.

Cică influența oamenilor asupra climei este fără precedent în istorie. Iar scenariile pentru viitor ale oamenilor de știință par numai bune de făcut filme de groază. Și, apropo de groază…

Găsesc cuvântul „groază” în Biblie:

„Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (Luca 21:25,26)

Nu spun că Biblia ne înșală. Dimpotrivă. O văd tot mai des confirmată de știință. Spun însă că atitudinea noastră e fundamental greșită. În fața încălzirii globale, creștinul nu poate rămâne doar un telespectator de „apocalipsă”.

Îmi amintesc de o vorbă atribuită lui Martin Luther: „Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii, eu astăzi aș sădi un pom.” E o cugetare înțeleaptă. E despre asumarea responsabilității, indiferent ce.

Faptul că unele lucruri urmează să se întâmple nu trebuie să ne predispună pasivității, fatalismului apocaliptic. Pavel zicea că, „în zilele din urmă”, „oamenii vor fi iubitori de bani…, trufași…, neînfrânați…, obraznici…” (2 Timotei 3:1-5). Cunoașterea acestui fapt nu înseamnă că trebuie să fim și noi la fel. Și, similar, anticiparea anumitor catastrofe, pe baza profeției biblice, nu poate însemna că trebuie să participăm la realizarea lor.

Dacă nici măcar o vrabie nu e uitată de Dumnezeu (Luca 12:6), ar trebui să urmăm exemplul Lui, fiind mai conștienți de impactul nostru asupra naturii și, în definitiv, asupra singurei grădini ce ne-a fost dată în grijă – Pământul. În timp ce unii visează muște pe Marte, creștinii știu, sau ar trebui să știe, că omului i s-a dat stăpânire peste Pământ (Geneza 1:28). Aici e casa lui. Și, cum ar zice Luther dacă ar fi contemporanul nostru:

„Dacă mâine ar veni sfârșitul lumii, eu astăzi aș recicla o pungă de plastic.”

+13
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică