ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Femeia, ca „la început”

+12

Biblia a fost (și poate rămâne și azi) o forță civilizatoare în privința condiției și statutului femeii în societate, contrar demolatorilor de statui și feminismului extremist din zilele noastre, care văd în ea una din sursele masculinității toxice. Prima carte biblică afirmă, de la început, egalitatea femeii cu bărbatul.

Calificativul „foarte bune”, din Geneza 1:31, rostit în dreptul întregii creații, i se aplică în egală măsură și femeii. Acesteia nu i s-a dat mai puțin decât bărbatului. Nu a fost o versiune mai puțin reușită de ființă umană, despre care Creatorul să fi zis: „Hai, fie, o păstrez pe lângă casa masculului…”

Dumnezeu nu a creat o parteneră inferioară bărbatului, ci una potrivită, care avea să aducă în cuplu grație, frumusețe, valoare și unicitate. Fe-mi-ni-ta-te.

Într-adevăr, societatea epocii biblice a fost patriarhală (bărbatul păros, cu ghioagă, era șefuʼ), iar dacă ar fi să numărăm personajele masculine și pe cele feminine din paginile Bibliei, balanța ar atârna greu în partea celor dintâi. Dar ochiul atent și binevoitor al cititorului va găsi rapid numeroase eroine și multe episoade biblice în centrul cărora se află ea, femeia.

Nu, Biblia nu o ignoră. Nici nu o trimite la „spălat vase” sau la „călcat rufe”. Cot la cot cu împărații, găsim împărătese precum Estera și misterioasa conducătoare din Seba. Printre judecătorii evrei stă și o judecătoare, Debora. Alături de marii profeți ai lui Dumnezeu, numărăm și profetese care au vorbit în numele Lui, ca Hulda și Ana (fata lui Fanuel). Iar dacă unul ca Solomon știa să cântărească lucrurile cu înțelepciune, nici una ca Abigail nu a fost mai prejos.

Deschid și evangheliile. Pe oricare. Citesc despre o mulțime de femei – credincioase, ca bolnava de 12 ani; păcătoase, ca adulterina adusă la judecata Lui; viclene, ca Irodiada; deschise către idei noi, ca femeia de la fântâna din Samaria; în prima linie a apostolatului, ca Maria din Magdala ș.a.m.d. Văd deschiderea lui Hristos în relația cu ele, dispoziția Lui de a le oferi o nouă șansă, bunătatea și respectul cu care le tratează.

Nu, nu-ți vând gogoși. Nu găsim în Biblie egalitatea de șanse cerută în zilele noastre. Narațiunile biblice descriu realitatea timpului, așa cum a fost, cu bune și rele. Cărțile inspirate prezintă atât femei virtuoase, loiale soților, dedicate copiilor și credincioase lui Dumnezeu, cât și femei decăzute moral, gata să facă rău (precum șireata Dalila), capabile de atrocități (ca infama împărăteasă Izabela).

Uneori, femeile din Biblie au fost victime, alteori au fost eroine curajoase sau dibace. Și-au pus amprenta asupra familiilor lor și asupra unor evenimente mai mult sau mai puțin importante, iar în anumite cazuri au înclinat balanța la nivel de națiune.

Găsim în paginile Bibliei un portret complex al Femeii, precum și destule argumente pentru a renunța la atitudinile „patriarhale”, de genul: „Femeie, tacă-ți fleanca!” Versetul-cheie (sau unul dintre ele) îmi pare că e acela în care apostolul Pavel, scriindu-le creștinilor din Efes, zice:

„Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica…” (Efeseni 5:25).

De aici ar trebui început orice dialog despre femeie și locul ei în opera creației divine. De la această nuanță a lui imitatio Christi. Întâi iubim. Iubim ca Hristos, care S-a dat pe Sine în mâinile morții.

O astfel de iubire zdrobește de asfalt atât machismul tâmp, cât și feminismul de tip vuvuzelă. E iubirea aceea în care bărbatul este cap, iar femeia, coroană.

+12
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică