Florin BicăPilda fiului risipitor s-ar detașa cu siguranță în urma unui sondaj privind pildele lui Isus preferate de cititorii Bibliei. Multora le e familiară imaginea mezinului care, arătând ca un cerșetor, se aruncă în brațele deschise ale tatălui. Totuși, pildei arhicunoscute, Henri J.M. Nouwen a reușit să-i dea un aer de prospețime. Mă refer la cartea sa Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă.
Nouwen nu face o exegeză a textului biblic, ci mai degrabă un comentariu aplicat. Îți explică pilda în așa fel încât să-i descoperi relevanța pentru tine, cititorul de azi.
Ineditul cărții stă în faptul că autorul combină trei surse – (1) pilda din Biblie, (2) propria experiență de păcătos (aflat în căutarea împăcării cu Dumnezeu) și (3) renumita pictură Întoarcerea fiului risipitor a lui Rembrandt. Îmbinându-le într-o biografie spirituală, Nouwen te conduce pas cu pas spre o concluzie pe care, în ce mă privește, n-am auzit-o până la el.
A te regăsi în ipostaza mezinului flușturatic sau a te vedea în oglindă cu fața prelungă și severă a fratelui mai mare, acestea sunt cele două interpretări tradiționale. Cartea lui Nouwen propune un pas mai departe, unul curajos, dar și logic.
Cititorul e cucerit și pus pe gânduri de multe dintre rândurile cărții. Dintre cele culese pentru sufletul meu îți las aici unul:
„Pe măsură ce mă pătrund de toate acestea, îmi dau seama că povestea tatălui și a fiilor săi pierduți spune că nu eu l-am ales pe Dumnezeu, ci Dumnezeu a fost Acela care m-a ales cel dintâi. Iată marele mister al credinței noastre. Nu noi îl alegem pe Dumnezeu. Dumnezeu ne alege pe noi.” (p. 141)
Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă a fost publicată de Editura Humanitas și poate fi achiziționată de aici.
Christian Sălcianu