ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Fotografia. O amintire pentru viitor

+9

Moșu Ilie a murit pe data de 1 ianuarie 2020, în noaptea de Anul Nou, în jurul orei două. Ceasul lui a stat, dar lumea și-a văzut mai departe de artificii și cântece vesele. Vreau să-ți povestesc o scurtă amintire.

Moșu a fost bunicul meu din partea mamei. Așa îi ziceam: moșu. În tinerețe a făcut trei ani și jumătate de armată. A lucrat la pădure, ca tăietor de lemne, înfruntând iernile geroase de altădată. A crescut vite și a petrecut o bună parte a vieții pe-un plai bucovinean. Vara cosea fânul și făcea clăi pentru iarnă. Iarna croia cărări prin nămeții de omăt, pe lângă casă.

În vara lui 2019 i-am făcut o vizită. Era chiar de ziua lui. Optzeci și șapte de ani. Se ofilise precum un stejar care a văzut prea multe căderi de frunze. Am fost să-l văd și să-mi vadă feciorașul de câteva luni – al șaselea strănepot al său. Se mișca greu și nu mai auzea aproape deloc.

Mi-a rămas în minte o imagine din ziua aia.

La un moment dat l-am găsit pe moșu stând pe pat, în bucătărioara lui de lemn, în care și-a petrecut ca văduv ultima parte a vieții. Părea ușor absent. Și-a dus mâna, cu greu, la buzunarul de la piept al cămășii și a scotocit după ceva. Mi-a trecut prin minte că vrea să-mi dea bani (mai făcea asta când eram copil). Dar, spre surprinderea mea, a scos din buzunar o fotografie. Format mic – cum se făceau altădată – alb-negru, îndoită, ruptă în partea de sus (pe verso scria: „Amintire din anul 1975, de St. Paști”). A ținut-o în mână o vreme, privind-o în tăcere, parcă transpus în altă lume. M-am apropiat și eu să văd.

În fotografie, moșu Ilie și bunica Nastasia, mai tineri decât mi-i puteam aminti, stăteau în fața casei, alături de cele două copile – mama mea și sora ei. Toată familia.

Nostalgie? Dor? Regret? Domnul știe…

Zic și eu ca Eclesiastul, „toate se întorc în țărână” (3:20), iar când te ajunge ziua socotelilor, ce ai vrea să fi adunat și ce ai dori să fi scăzut?

Un an nou mijește dinspre răsărit. Nu știm ce ne așteaptă. Dar am putea insista mai mult asupra puținelor lucruri care vor conta cu adevărat la sfârșit.

Familia este, incontestabil, unul dintre ele.

+9
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică