ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Gamaliel și virusul criticismului

+7

În era digitală, conflictele de orice natură s-au înmulțit, împingând spre confuzie mai mulți oameni decât oricând până acum. Între ele se numără și cele care implică diverse grupări ale așa-zișilor „reformatori” creștini. Aceștia prind tot mai mult teren, fiind dificil de demascat deoarece se ascund în spatele unor expresii precum „reformă” și „pocăință”, apelează la Biblie sau joacă rolul de martiri ai credinței.

Din diverse rațiuni, unii au decis să ignore astfel de indivizi sau grupări „reformatoare”, considerând că, poate, vor dispărea de la sine. Alții și-au justificat indiferența bazându-se pe celebra afirmație rostită de cărturarul Gamaliel în Sinedriul Iudaic, cu două mii de ani în urmă.

După ce a indicat exemple de falși mesia care eșuaseră, Gamaliel i-a sfătuit pe colegii lui de consiliu în privința apostolilor: „Nu mai necăjiți pe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici” (Faptele apostolilor 5:38,39).

În cartea Natura Domnului Hristos, Roy Adams ne ajută să înțelegem dacă avertizarea lui Gamaliel are sau nu aplicabilitate universală:

1) Faptul că declarația lui Gamaliel apare în Biblie nu înseamnă neapărat că este validă în orice împrejurare. Raportul biblic conține, desigur, numeroase afirmații care par corecte, dar care, în contextul lor, nu reprezintă obligatoriu și în toate aspectele viziunea lui Dumnezeu. De pildă, să ne gândim la opiniile exprimate de cei trei prieteni care au venit să-i aducă mângâiere lui Iov – nu tot ce au spus ei a fost drept (Iov 42:7). În același fel, Luca redă cuvintele acestui înțelept membru al Sinedriului, cuvinte care au reușit să anihileze intențiile violente manifestate în adunarea acelei zile.

2) Să analizăm a doua parte a afirmației: „Dar, dacă lucrarea este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici.” Acest lucru poate fi adevărat pe termen lung, dar nu și pe termen scurt. Istoria iudeo-creștină abundă de situații în care cauza lui Dumnezeu a întâmpinat piedici și „stagnări temporare”. De pildă, să ne aducem aminte de experiența israeliților în Egipt. Afirmația lui Gamaliel a avut validitate, dar numai în sensul că biserica a renăscut mereu, „asemenea păsării Phoenix, ieșind biruitoare din toate încercările”.

3) Dar cum să înțelegem prima parte a declarației lui Gamaliel: „Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici”? Întrebarea este când „se va nimici”? Lumea din jurul nostru este plină de mișcări și de inițiative meschine care au ajuns să reziste decenii și chiar secole. Multe grupuri religioase sau biserici „continuă să prospere, chiar dacă sunt întemeiate pe fundamente nebiblice, unele chiar exercitând o mare influență în lume”. De ce n-au dispărut, după cum spunea Gamaliel că se va întâmpla? Oare pentru că „sunt de la Dumnezeu”? Probabil că nu.

Să nu cădem pradă naivității considerând că grupurile „reformatoare” din mijlocul nostru se vor destrăma sub ochii tuturor, singurul efort din partea noastră fiind acela de a aștepta momentul potrivit.

Pavel, învățăcelul lui Gamaliel, nu s-a sfiit să demaște impostura falșilor slujitori sau a falșilor reformatori: „Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijeliții aceia!” (Filipeni 3:2). Nici Gamaliel, nici Pavel și nici Hristos nu i-ar fi menajat pe acei oameni neobrăzați, nerușinați, răuvoitori, arțăgoși, nemulțumitori și puși pe ceartă. Dar vestea bună este că Isus Hristos ne învață să-i iubim chiar și pe vrăjmașii noștri. Altfel, ce fel de răsplată să mai așteptăm (Matei 5:44-48)?

Ceea ce nu sperie omenirea în aceeași măsură precum coronavirusul este virusul „criticismului și al suspiciunii”. Într-o dispută a vremii, fiind atent monitorizat de suspicioșii farisei, Isus indică spre microbul incubat în ființa umană: „Ce iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele’’ (Matei 15:18,19). De aceea, important este ceea ce punem în inimă; în rugăciunea psalmistului: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmii 51:10).

 


Agnos Herțeliu este pastor adventist și doctor în comunicare (Universitatea Paul Valéry, Franța). Este implicat în proiecte de educație spirituală prin media, precum și în activitatea Adventist Radio London, ca producător de conținut.

+7
Distribuie
Articol semnat de
Autor invitat
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Autor invitat