ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Georges Stéveny despre „teologia vrăbiilor”

5+

Atunci când trec prin suferință, mulți creștini zic: „Așa a vrut Dumnezeu”. Au în minte, de cele mai multe ori, textul din Matei 10:29: „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.” Aceasta oare să fie ideea pe care o transmite textul? O perspectivă nouă ne oferă teologul Georges Stéveny.

„Vorbind despre amenințări (care, din nefericire, sunt reale), Isus adaugă: «Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați» (Matei 10:29-30).

Traducerea aceasta sugerează în mod clar că nicio vrabie nu cade la pământ fără voia lui Dumnezeu. Însă cuvântul «voie» nu există în original, care spune: «fără Tatăl vostru», nu «fără voia Tatălui vostru». Iată deci, după părerea mea, mesajul pe care vrea să-l transmită Isus: Tatăl nostru din ceruri nu este nepăsător față de ceea ce se întâmplă pe pământ. Chiar lucrurile cele mai insignifiante, cum ar fi căderea unei vrăbii sau a unui fir de păr, Îl mișcă.

Înțeles în felul acesta, textul nu le oferă niciun suport celor care, atunci când se află în fața unei realități dezastruoase, consideră că aceasta este voia lui Dumnezeu. Multe întrebări dureroase sunt, prin urmare, îndepărtate. Este inutil să ne întrebăm dacă Dumnezeu a vrut să vină peste noi nenorocirea, boala sau necazurile care ne copleșesc. Este inutil să presupunem că Domnul este complice la toate violențele care sfâșie omenirea. Să încetăm să-L mai acuzăm pe Dumnezeu!

Isus spune: «Niciuna fără Tatăl vostru». «Niciuna fără» înseamnă «cu». Prezența lui Dumnezeu este promisă acolo unde apare necazul. Dumnezeu vine lângă noi, așa cum suntem, cu toate nenorocirile noastre, trecătoare sau fără leac. Uneori, El îi dă iarăși suflare păsării rănite, care își reia zborul. Alteori, El o mângâie în apropierea morții și îi primește ultima suflare. Cu Dumnezeu, chiar moartea capătă sens.”

(Georges Stéveny, Enigma suferinței, Viață și Sănătate, Pantelimon, 2016, p. 93)

5+
Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Cristinel Sava