ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Holodomor, Holocaust, Hiroshima…

Trimite mai departe...

Nu mai avem nevoie de Netflix. Breaking news-urile acoperă tot: acțiune, tensiune, postări cu valoare de documentar, experiențe tragice care te fac să plângi. Ce am tot văzut în filme, ce am știut de la părinți și bunici acum e real. Și e aproape. Proximitatea amplifică totul, nu mai e în Afganistan și nici în istorie… Zoom-in-ul e live, din toate părțile, și nu ne lasă eschivarea să privim în… altă parte.

Cine e victima? Cine e călăul? Cine sunt chibiții?

Știu sigur, eu sunt al treilea. Și tu ești la fel. Stăm pe margine și ne dăm cu părerea. Avem vederi diferite și pun pariu că, săptămâna viitoare, fiecare dintre noi își va proclama împlinirea propriilor profeții pe modelul „nu v-am zis io că…”. De aceea spun: e știință de chibiț – care din ce parte se uită, ce-a mai citit, cu cine ține.

Cine e călăul? E cel care face planul. E cel care dă comanda. Dar e și cel care duce ordinul mai departe. Și cel care apasă pe trăgaci. Nu e unul, sunt mai mulți. Îți mai aduci aminte de naziști la proces? Răspunsul I-was-just-following-orders („eu doar am ascultat ordinele”) a fost repetat, dar neconvingător. Mai zic: o fi călău și cel ce stă pe margine și nu se bagă? Am urmărit cu drag cum lideri ai flancului estic NATO (cum ar fi premierul polonez) i-au contrat pe liderii occidentali care, pentru o vreme, s-au purtat cam delicat și dezamăgitor în fața riscului agresiunii rusești. (Acum e risc nuclear…)

Cine e victima? E cel care suferă. Majoritatea e reprezentată acum de ucraineni. Dar sunt și mii de ruși care suferă sub teroarea acelorași călăi de mai sus. Victima este și „target number one”, și familia lui, și milioanele de cetățeni, și soldații, și bărbații mobilizați la arme. Sunt și bătrânii care gem a neputință. Și femeile cu copiii care trec granițe cu un cărucior și un troller. Victime sunt și cei de aproape sau de departe care nu pot face nimic.

O prietenă ucraineancă îmi spunea recent: „Nu mai știu ce să fac.” Era copleșită. La fiecare jumătate de oră mai primea câte un mesaj de la o cunoștință, de la o rudă. De la cineva… cucerit. Pe o altă ucraineancă o ajutăm să-și aducă sora din Odessa peste graniță, la Galați. O a treia îmi scrie despre rudele ei: „Acum sunt sub bombardamente; de patru zile nu am mai reușit să luăm legătura cu ei…”

Ah, dar am uitat de titlu…

  • Holodomor a fost foametea programată de Stalin asupra ucrainenilor. Au murit milioane. Uite aici sau aici.
  • Holocaustul a fost genocidul programat de Hitler asupra evreilor. Suferințele lor te fac să pui mâna la gură și să taci cu respect.
  • Hiroshima este locul în care americanii au făcut să moară instant 80 000 de japonezi. Totalul victimelor de la Hiroshima și Nagasaki trece de 200 000. Din două click-uri… Bomba atomică a rămas ca o plagă, căreia nu i se poate face undo – nu se poate dezinventa.

Toate aceste H-uri au avut cu siguranță minți care le-au gândit, guri care le-au proclamat, mâini care le-au pus în aplicare. Au avut și ochi care s-au închis să nu le vadă, penițe care nu le-au contestat. Făuritorii lor le-au justificat ca soluții (finale?) ca să colectivizeze, să curețe rase, să curme războiul. Au pretins dreptul de a…

Victimele au simțit durerea. Uneori până la capăt.

Mai am un H. De la Hristos.

Căci ce vedem azi la știri, ce au auzit părinții noștri la radio, ce au citit bunicii în ziar sunt toate pagini ale unei Mari Lupte. Între bine și rău. Între Hristos și Satana. Ultimul e ușor de recunoscut, după cum spunea Hristos despre Diavol: „El de la început a fost ucigaș, […] în el nu este adevăr. […] [E]ste mincinos și tatăl minciunii” (Ioan 8:44). Iată agresorul, iată vrăjmașul!

Pentru victime, speranța ultimă este în relația cu Hristos. El e cel care le-a spus urmașilor Lui: „Să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33).


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu