ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Honeyland” – miere dulce, viață amară

3+

Honeyland e unul dintre documentarele bune ale anului 2019, un film de nonficțiune care te mai trezește la realitate, arătându-ți o parte ignorată a lumii, care, chiar dacă nu-ți apare pe Facebook, nu înseamnă că nu există.

Filmat în Macedonia, Honeyland urmărește îndeaproape viața unei femei, Hatidze, care trăiește din apicultură într-o zonă pustie – un fel de sat părăsit. O are alături doar pe mama ei, bătrână și incapabilă să se deplaseze. Dar viața lui Hatidze se schimbă odată cu apariția unei familii nomade cu mulți copii. Relațiile cu vecinii încep bine, dar se strică treptat, pe măsură ce nou-veniții încep să practice o apicultură agresivă, care strică echilibrul fin din relația om-natură.

Albinele sunt doar pretextul acestui documentar. Filmul are o bogăție de semnificații. Suntem invitați să ne gândim mai serios la relațiile de familie, la educația pe care le-o dăm copiilor, la felul cum banul ne tentează să călcăm în picioare mediul înconjurător, la singurătate și sărăcie, la socializare și la respectul față de noi înșine.

© https://honeyland.earth/

Tamara Kotevska și Ljubomir Stefanov, regizorii filmului, ne introduc într-o lume pe care preferăm adeseori să o ignorăm. Camera de filmat surprinde detalii crude – viața așa cum e, făcându-te să te întrebi cum de a rezistat o echipă de filmare să asiste la astfel de amărăciuni. Aici e și buba creștinismului; uneori, suntem doar spectatori.

Vizual, Honeyland e un spectacol, cinema de calitate. Dar e mai mult de-atât. E o meditație asupra vieții. Mai multe detalii și trailerul pot fi găsite pe site-ul dedicat filmului.

3+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică