ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Hristos, la intersecția luminii cu întunericul

+3

În cea mai recentă carte a sa, De ce binele se cuvine să ne afle pregătiți, Mihai Frățilă pune Crucea lui Hristos în perspectiva conflictului dintre lumină și întuneric, dintre Bine și Rău.

Un mare proprietar sădește vie pe un teren al său, o împrejmuiește cu un zid de piatră, îi construiește un turn de apărare și aduce un teasc pentru prelucrarea vinului. Tocmește apoi lucrătorii și se retrage, așteptând la vremea cuvenită recolta. Parabola ne arată, desigur, cât de răbdătoare este dreptatea lui Dumnezeu. Atât de răbdătoare, încât – prin natura ei – pare mai curând o slăbiciune. După ce mesagerii pe care-i trimisese să adune roadele sunt insultați și chiar omorâți, ce proprietar și-ar trimite fiul înaintea unor ticăloși, ca să le reamintească acestora ce îi datorează, în speranța deșartă că până la urmă se vor rușina? Un Stăpân „ingenuu”, care speră în rușinea lucrătorilor până atunci necinstiți! Într-adevăr, Dumnezeu merge până la a pune în pericol însăși viața Fiului Său.

„Dreptatea umblă întotdeauna cu capul spart”, îmi spunea bunica, cu mulți ani în urmă. Într-o minte de copil, care abia începe să înțeleagă ritmul vieții și cum anume este înfruntat Binele de Rău, aceasta a fost o lecție majoră în experiența de asumare a răspunderii. Cu dreptatea în mână te poți aștepta, de cele mai multe ori, la o aspră reacție din partea răutății și a meschinăriei celorlalți. Tocmai de aceea, pilda lucrătorilor din vie arată unde se află Isus în această opoziție dintre netrebnicia omenească și răbdarea lui Dumnezeu. Identitatea și destinul lui prefigurează soarta fiecărui om care îl primește cu credință. (…)

Faptul că Dumnezeu se înscrie în lungul șir al oamenilor drepți care înfruntă răul și le trăiește cauza nu este doar un semn al dragostei sale. Acesta este cursul obișnuit al ostilității lumești față de dreptate, față de Dumnezeu, dar și față de ceea ce i s-a dat omului să fie prin legătura cu El. Deși soarta dreptății de-a lungul istoriei stă sub semnul fatalității și este mereu vulnerabilă, Isus a dorit prin întruparea sa să se înscrie pe acest drum al luptei dintre lumină și întuneric.

(Mihai Frățilă, De ce binele se cuvine să ne afle pregătiți. Un jurnal din vremea pandemiei, Humanitas, 2021, pp. 74, 75)

+3
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică