ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Ieșirea din orașe

+19

„Când o să predici despre ieșirea din orașe?” Așa m-a întrebat, fără ocolișuri, o femeie ce frecventează de puțin timp una din bisericile la care predic. Simțea nevoia de a auzi, de la mine, pastorul local, confirmarea a ceea ce-i spunea cu zel predicatorul de pe YouTube pe care-l urma… Ultima oară când, la fel de direct, o persoană m-a întrebat despre „ieșirea din orașe”, am afirmat că Biblia nu spune nicăieri să ieșim din orașe. Rezultatul? S-a supărat și… a plecat. (Nu, nu a plecat din oraș!)

Recunosc la cei ce plusează mesajul intitulat (radical) „afară din orașe” un profil anume. Fără a generaliza, mărturisesc că am văzut îndeplinită măcar una dintre următoarele condiții: (a) o perspectivă radicală asupra lucrurilor (alb/negru); (b) o așteptare a unui sfârșit al lumii iminent; (c) acest sfârșit trebuie în orice caz să aibă loc înainte de propriul sfârșit (decesul); (d) neîmpliniri în viața personală sau de familie (divorț, datorii, relații proaste cu copiii/rudele); (e) ratări de orice fel, ireparabile; (f) nemulțumire și neîncredere în orice înseamnă sistem, organizare, centralizare, stare actuală a lucrurilor. 

Nu vorbesc de o biserică anume: călugărul iese din lume și se duce la mănăstire; șeful sectei își ia adepții și îi duce în junglă, sau într-o pustietate; apocalipticii moderni își fac buncăre, adunând provizii de arme și mâncare; iar pocăiții, în timp ce plătesc ratele la casa din cartier, cumpără și un teren la munte, pe care-l parcelează ca frații.

„Ieșirea din orașe” pare a fi soluție la crizele din lumea asta. Știm ce înseamnă aglomerarea urbană: calitatea aerului, a apei, nivelul de stres, agresivitatea și violența, drogurile, sexul, sedentarismul, secularismul, idolatria, decadența, dependența de servicii. Pare mai sigur să „te muți la țară”.

Mai ales dacă zice și la biserică!

La biserică o zice, dar cum zice la Scriptură?

În Biblie găsesc un singur apel general de ieșire din oraș. De fapt, ieșirea dintr-o cetate care are tentaculele înfipte în orice metropolă și în orice cătun al lumii noastre, de la mahalaua soioasă până la bulevardul îngrădit de zgârie-nori.

Apelul se găsește în ultima carte a Bibliei, într-una din scenele cu adevărat finale ale ei. După evaluarea indiscutabilă „a căzut, a căzut Babilonul cel mare”, urmează apelul „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu” (Apocalipsa 18:1-8).

Babilonul din textul citat e lumea, ziua este cea finală, poporul este al lui Dumnezeu, iar apelul este unul general!

La nivel individual știm că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam să iasă din Ur (Geneza 12:1), sau pe familia lui Lot din Sodoma (Geneza 19:14). Iar Domnul Hristos le-a spus ucenicilor că va veni o vreme când cei ce se vor afla în Ierusalim vor trebui să fugă văzând cu ochii (Luca 21:20-21). 

Pe de altă parte, știm că unul ca Iosif a slujit ca prim-ministru în Egipt, cel mai probabil în capitala imperiului. La fel, Daniel, Mardoheu, Estera, Neemia, în capitalele Babilonului și Medo-Persiei. Domnul Hristos S-a rugat Tatălui spunând despre ucenici „nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” (Ioan 17:15).

Cum am răspuns provocării de a predica și eu despre ieșirea din orașe? Am spus că misiunea creștinilor nu e să iasă din orașe, ci să predice în orașe.

Mai știm cuvintele lui Isus care le spunea ucenicilor să nu iasă din Ierusalim? „Voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu, dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” (Luca 24:49).

Rămâneți în cetate? Da. Cu un scop, cu o viziune, cu o misiune.

Degeaba au ieșit evreii din Egipt dacă spiritul Egiptului a rămas în ei (vezi Numeri 14:3-4 sau 11:5). Degeaba a ieșit nevasta lui Lot din Sodoma, dacă jinduia după bunurile de acolo (Geneza 19:26 sau Luca 17:31,32).

La schimb, chiar în Babilon fiind, evreii robi erau îndemnați să se roage pentru binele cetății (Ieremia 29:7). În palatele imperiilor păgâne sau pe malurile râurilor lor, cum s-ar zice vaccinați în Babilon, oamenii lui Dumnezeu au fost mânați de alt spirit – Ierusalimul era în sufletul lor, fie că erau de-a dreapta împăratului (Daniel 6:10), fie că erau la marginea societății (Psalmii 137:5).

Poate pentru că cetățenia lor era în ceruri? (Filipeni 3:20)

+19
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu