ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Împotrivire până la sânge contra păcatului

„Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului” (Evrei 12:4). Autorul epistolei nu lasă loc de negociere. Rostit de vreun perfecționist, textul constatator e un croșeu de dreapta năucitor. N-are cum să dea greș: oricui i-l spune, oricând îl aduce în discuție e imbatabil.

Ascultătorul, deconspirat, își pleacă privirea. Dacă vrea victoria, se va încinge mai tare, se va strădui mai aprig, îl vor năpădi sudorile, va încerca a suta, a mia oară. Iluzia e că, odată cu sângele, va curge și mântuirea. Dacă se oprește doar la sudoare… Aia e!

Textul mi-a fost citit și mie așa. Și m-a chinuit. Transpirație fără inspirație.

O altă perspectivă asupra versetului va puncta, contextual, că este vorba de lupta împotriva păcatului, o împotrivire care îl duce pe creștin în poziția de a deveni martir, de a-și da viața – deci o luptă până la sânge – pentru slava lui Dumnezeu.

Contextul (vezi capitolul 11) prezintă eroi ai credinței care s-au împotrivit păcatului plătind un preț uriaș: pierderi materiale, pribegie și izolare, tensiuni în familie, martiraj. Pasajul se încheie cu anonimii care „n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea și au fost chinuiţi”. Chinul lor a implicat vărsare de sânge: „Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri și închisoare, au fost uciși cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace și în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peșteri și prin crăpăturile pământului” (Evrei 11:35-38).

La punctul acesta este evident că eroii enumerați sunt apreciați pentru mărturia lor publică, de înfierare a păcatului și slăvire a lui Dumnezeu. Nicidecum pentru lupta cu păcatele personale, de care toți s-au făcut vinovați. Ei reprezintă norul mare de martori din începutul capitolului 12. 

Exemplul suprem ne este prezentat imediat. Ușor de ghicit! Isus Hristos. Aici se face și puntea cu versetul studiat. Pe de-o parte, apare ideea unor păcate care „ne înfășoară așa de lesne”, pe de altă parte, se clarifică fără nicio îndoială că împotrivirea vine din exterior, din partea păcătoșilor. Dacă eroii credinței au fost ei înșiși oameni cu păcatele lor (spre exemplu: Noe, David, Samson) și tot au avut de suferit pentru slava lui Dumnezeu, ei bine, Fiul lui Dumnezeu cel fără păcat a suferit și mai mult, până la moartea pe cruce.

Prin comparație cu eroii credinței (martirii), noi suntem doar niște fugari care se leapădă ca Petru… Și pe drept ni se spune că „voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului.” 

Dacă autorul Epistolei către evrei le scrie unor cititori în viață, înseamnă că ei nu sunt încă martiri. Viktor Frankl, rememorând experiențe din lagărele de exterminare, amintea că supraviețuitorii au fost respectați ca eroi. Dar, zicea el, „cei mai buni dintre noi nu au mai ieșit de acolo”. Fără a știrbi în vreun fel onoarea și eroismul supraviețuitorilor, rămâne un adevăr: cei ce au murit au suferit și mai mult. Ei sunt cei mai buni. Eu, care scriu, nu sunt. Nici tu, care citești.

Este legitimă dorința unora de a se împotrivi păcatului „până la sânge”. Dar este de dorit să fie sângele, sudoarea, patima lor personală, nu sângele, răbdarea și suferința familiei lor, a prietenilor ori a bisericilor din care fac parte. Într-un context clar, textul se referă la împotrivirea față de păcatul lumii.

Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Christian Sălcianu