ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Ioan Alexandru: 3 poeme

+4

Dând o raită prin Imnele iubirii de Ioan Alexandru mi s-au lipit ochii de cele trei poeme de mai jos.

Troiță

Absolutul nostru Triadă
Orbul din naștere e dat să vadă
Unul în trei la chip și-asemănare
După iubire-i fiecare
De unul singur ne deplină
Și-n doi e lipsă cel ce o să vină
Când trei nutresc o singură privire
De-ajuns i-o pâine pentru omenire
Din resturile-n coșuri adunate
Trăi-vor neamuri în deplinătate

Desăvârșire

N-are nevoie cosmosul de mine
Ființa lui Cuvântul o-ntreține
Iar eu rostindu-l nu apune
Muntele și steaua-n rugăciune
E-n șuierul de brazi desăvârșire
O presimt prin jertfa din iubire
Să nu se stingă jarul din tăciune
Suflu în el cu rănile din mine

Psalm

Din toată inima din tot cugetul și sufletul meu
Iubesc absoluta Ființă
Iar că aproape-o știu mereu
Oceane între noi de suferință

Cerurile albastre cortul lor
Peste mări întins peste zidire
De-aș fi cât nimicul de ușor
Etern voi fi găsit după iubire

Numai să rămân răspuns
Chip și asemănare
Murind voi fi și mai expus
Învierii lui mistuitoare

(Ioan Alexandru, Imnele iubirii, Editura Cartea Românească, 1983, pp. 204, 172, 154)

+4
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică