ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Jean Sévillia despre relativismul moral

1+

Editura Humanitas a publicat până acum trei dintre cărțile jurnalistului francez de factură conservatoare Jean Sévillia. Una dintre acestea, Corectitudinea morală, are un subtitlu frapant: „Căutăm cu disperare valori”. E aproape de prisos să mai spun că Sévillia combate o formă de terorism intelectual cunoscută sub numele de corectitudine politică.

„Din cauza urbanizării și a mobilității sociale, oamenii au fost smulși din mediul lor originar și aruncați în anonimatul marilor orașe: prin urmare, fiecare putea să trăiască conform alegerii sale. (…)

De acum înainte, omul este autonom, liber să-și stabilească propriile coduri sociale, să respingă orice tradiție sau autoritate, să scape de orice constrângere impusă în numele colectivității. Ridicate la rangul de principii ideologice, drepturile omului nu sunt menite să permită individului să trăiască în societate, ci să pună societatea în serviciul individului. Individul reprezintă un orizont insurmontabil.

Consecința acestei transformări este generalizarea relativismului. De vreme ce orice alegere e personală, orice adevăr e relativ. Acest subiectivism nu e considerat doar un semn al deschiderii, ci e ridicat la rangul de necesitate morală. Credința că există un adevăr obiectiv este condamnată, în zilele noastre, ca o reacție pe cât de retrogradă, pe atât de primejdioasă. Binele și răul nu mai există în sine: toate valorile, schimbătoare, sunt supuse liberului-arbitru al individului.”

(Jean Sévillia, Corectitudinea morală, trad. din franceză de Alina-Daniela și Paul Marinescu, Humanitas, București, 2009, pp. 14–15)

1+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică