ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Liderii viitorului sunt creativi sau…

10+

… nu sunt lideri. Mă refer la leadershipul bisericesc.

Am auzit adeseori că rețeta succesului, în biserică și în viața creștină, este cea verificată deja, testată de pionieri, de înaintași, de bătrâni. Dar poate că mai frecvent de-atât am văzut proiecte moarte din fașă sau care, după lansări fastuoase, și-au dat duhul prin lanul de porumb, ca automobilul rămas în pană de untdelemn.

Lumea se schimbă cu exces de rapiditate, fiind tot mai imprevizibilă. Și este o nevoie apăsătoare de idei proaspete pentru: (1) a face creștinismul relevant și atractiv oricui (mai ales tinerilor și copiilor) și (2) a transforma ideile și proiectele în povești de succes.

Prospețimea e dată (și) de creativitate, dar creativitatea are darul de a speria, de a trezi rezistență, mai degrabă din partea generațiilor vârstnice, decât a celor tinere. Creativitatea implică riscuri sporite de eșec, dar, sub călăuzirea lui Dumnezeu, ea duce la rezultate remarcabile, poate chiar istorice.

Să ne gândim la Isus.

A plecat din Nazaret, fără să fi trecut prin școlile rabinice, și a făcut totul pe dos. N-a respectat rețetele pionierilor. A vindecat atunci când alții ar fi dat cu piatra. A iertat ce alții n-ar fi trecut cu vederea. A stat la masă cu cine alții n-ar fi făcut o milă în plus. A predicat ce alții n-ar fi îndrăznit nici în vis. A văzut ceva bun unde alții n-au avut ochi să se uite. A dat accept unor discipoli pe care alții nu i-ar fi primit nici măcar în curtea școlii. A ajuns în locuri unde alții n-ar fi scuturat nici măcar mantaua sau picioarele. A mers pe apă. A vindecat cu scuipat. A dat replici memorabile, care au devenit titluri de cărți de-a lungul mileniilor.

Pe scurt, Isus Hristos a călcat suficient de „strâmb” cât să iasă din grațiile liderilor din timpul Său. Iar rezultatele se văd până în zilele noastre. Miliarde de oameni Îi poartă numele.

Fiecare pas al lui Hristos a fost o mostră de creativitate. Asta așteptăm și de la liderii creștini de azi. Creativitate.

Nu revopsirea acelorași proiecte pe care le-am mai văzut și ignorat. Nu doar repetarea mecanică a vechilor citate și sintagme. Nu schimbul de fotolii obosite între aceiași oameni cu gândul la pensie și la epitaful encomiastic. Nu predici din caietele îngălbenite prin vechile biserici păstorite. Ci, pur și simplu, cre-a-ti-vi-ta-te.

Rutina ucide interesul; sub genunchiul ei, curiozitatea moare sufocată. Adevărul lui Dumnezeu, tocmai fiindcă este al lui Dumnezeu, iar nu vreo biată cugetare sau invenție omenească, trebuie scos în față cu toată forța creativității cu care am fost înzestrați.

Vechiul „rețetar” poate fi o scuză bună, în spatele căreia se poate ascunde cine dorește, dar, în esență, rămâne o scuză. Aici nu este vorba despre a se face sau nu ceva prin puterea Duhului Sfânt, în acord cu voia lui Dumnezeu, ci despre curajul de a ieși din rutină. „Gospodarul” din fruntea bisericii, deși nu aruncă la gunoi (toate) lucrurile vechi, scoate din vistierie și lucruri noi (Matei 13:52).

În contextul actual, liderul creștin nu-și mai permite luxul de a dicta. Dinamica s-a schimbat în favoarea lucrului în echipă – nu mimată, ci cu adevărat adevărată. Conducătorul creativ se înconjoară de oameni creativi, chiar și știindu-se depășit de unii dintre ei la anumite capitole. Prioritatea e proiectul, nu CV-ul.

Liderii creștini ai viitorului vor fi ca Michelangelo Buonarroti. (Apropo, știai că, pentru a picta faimoasa Capelă Sixtină, artistul renascentist s-a folosit de asistenți?) Ei vor scoate ceva unic din fiecare bloc de marmură, ca lumea să-L mai admire încă o dată pe Hristos.

10+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
Articol semnat de Florin Bică