ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Lumea împărțită la Hristos

8+

S-ar putea spune orice despre Isus Hristos, mai puțin că lumea a fost indiferentă față de El. Intersectându-se cu Hristos, orice om era provocat la o decizie. „E Mesia? Sau un înșelător? Judecă(-L) și tu!” Hristos acționează ca împărțitor, lucru lesne de observat în secvențele trioului Patimi-Moarte-Înviere.

Evenimentele se rostogolesc cu repeziciune surprinzătoare.

Joi seara, Isus ia cina (pascală) cu ucenicii Săi. În aceeași noapte e arestat, judecat, plimbat de la Ana la Caiafa și de la Pilat la Irod, iar vineri moare pe cruce. Duminică, pe când zorii fugăresc noaptea, mormântul e găsit gol. Hristos a înviat!

Ierusalimul întreg – cu evrei și romani, cu oficiali și neica-nimeni, cu pelerini și de-ai locului – se rotește în jurul acestui singur Personaj. Toți discută cazul Lui. Și fiecare se pronunță, mulți neștiind că nu e doar alt breaking news, ci Vestea bună, care cere o alegere între viață și moarte. În centru, stă Hristos. De-o parte sau alta a Lui, se împarte lumea. Să vedem câteva exemple.

De o parte sunt „bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii” (Luca 22:66), care Îl duc pe Isus „în soborul lor”, și-apoi Îl târăsc înaintea lui Pilat, pârându-L de vini imaginare. Ei resping identitatea Lui mesianică. De partea cealaltă îi vedem pe Nicodim și Iosif din Arimateea (Luca 23:50-53; Ioan 19:38,39). Sunt oameni cu vază, cărturari. Și ei aleg (mai pe ascuns, cu frica-n sân), dar invers decât confrații de cărturărie, crezând în El.

Iată și doi dintre ucenici! Amândoi comit un gest rușinos. Își trădează Învățătorul. Culmea! Amândoi fuseseră avertizați dinainte că vor trăda. Iuda trădează dulce, cu un sărut. Petru trădează urât, cu vorbe murdare. De o parte rămâne primul, spânzurat de-o cracă (Matei 27:3-10) și pierdut pe vecie. De partea cealaltă stă Petru, plângând (Matei 26:69-75) și primind o nouă șansă la eternitate.

De o parte e și marele Pilat (zis „din Pont”). El ia decizia condamnării la moarte a lui Isus (Matei 27:26), deși știe că Omul e nevinovat. Tocmai de aceea, păcatul lui rămâne. Dar chiar în casa lui Pilat e cineva care crede altfel. De partea cealaltă se situează soția lui, care mijlocește pentru neprihănitul Isus (Matei 27:19).

De o parte e boborul, mulțimea, manipulabilă și nestatornică, gata să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” (Matei 27:22) în dreptul Celui căruia Îi mânca mai ieri din palmă. De partea cealaltă sunt anonimii care nu se lasă duși de val – femeile care Îl însoțesc pe Isus pe drumul suferinței, plângându-I de milă (Luca 23:27).

Un rol brutal în toată povestea îl joacă soldații romani. Pentru ei, biciuirea și batjocorirea unui condamnat este just another day at the office. Le cam place să-L tortureze pe galileeanul tăcut. Plus că se aleg și cu ceva – cu hainele și cămașa Lui (Ioan 1:23). Dintre ei, de partea cealaltă, se trage un centurion. Cum s-ar zice, șefu’ la băeții. El vede altceva decât hainele de împărțit. Și cade de partea bună a împărțirii lumii: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54).

Ne uităm și la cei doi tâlhari care stau la dreapta și la stânga lui Isus, cum au visat odată să stea fiii lui Zebedei. Doar că tâlharii stau răstigniți pe cruci. La început, ambii Îl iau pe Isus în zeflemea. Dar ceva se întâmplă chiar acolo, pe cruce. Unul dintre ei își schimbă radical opinia și Îi cere lui Isus o bucățică de cer (Luca 23:40-43).

Duminică dimineața se întâmplă imposibilul. Hristos dispare din mormântul sigilat și păzit de soldați. Mituiți de preoțimea evreiască, soldații mint că trupul ar fi fost furat de ucenici. „Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi” (Matei 28:15). De partea cealaltă îi numărăm pe cei care dau mărturie că L-au văzut viu: apostoli, femei, ucenici. Învierea e linia continuă care îi împarte clar pe cei ce cred de cei ce nu cred.

Hristos în Patimi-Moarte-Înviere. Și lumea se împarte în două, fie că vorbim de gloată, de lideri, de familii, de ucenici, de militari sau chiar de interlopi. Împărțirea la Hristos nu dă niciodată cu rest (El a și zis, la un moment dat, că a venit să despartă – Matei 10:34-36). E ori neagră, ori albă. Chiar și pentru tine.

8+
Distribuie
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Florin Bică