ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

„Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui”

Mai ții minte ce ai făcut anul trecut cam pe vremea asta? Dacă e să ghicesc, aș zice că ți-ai pus niște „rezoluții”. Nu de-alea cu pixeli, ci de-alea serioase: „În 2020 o să…” sau „În 2020 nu o să mai…” Sau, dacă ai fost mai harnic, deja ai trecut la fapte. Realitatea este însă că mulți dintre noi obosim pe drum și terminăm anul cu regrete pentru țintele ratate și cu aceleași ținte reînnoite pentru anul următor.

Pe vremea când am intrat eu la liceu, examenul de admitere se organiza la sediul liceului. Am intrat primul (eu, băiat de la țară venit în București), iar viitoarea mea colegă de bancă, a doua (ea, bucureșteancă get-beget). Un start mai bun nu se putea, nu-i așa? În toți cei patru ani de liceu însă, eu am terminat al doilea și colega mea de bancă, prima. De ce? Pentru că, deși începeam amândoi la fel, cu note bune, pe mine mă cuprindea lenea spre finalul celui de-al doilea semestru și terminam întotdeauna în urma ei.

Lucrurile s-au petrecut și invers, adică au început prost și au sfârșit bine. Primele mele note în clasa a 9-a au fost un 6 la latină, un 4 la biologie și un 5 la geografie. Destul de descurajator, nu? Atunci tata mi-a trimis vorbă că note proaste puteam să iau și la un liceu din Râmnicu Sărat, nu era musai să ard gazul de pomană prin București. Așa că m-am pus pe treabă și am terminat, cum am zis, al doilea din clasă.

De ce ți-am povestit toate astea? Pentru că trebuie să fim conștienți că nu contează cum începem un lucru, ci cum îl terminăm. Nu contează prima impresie pe care le-o lăsăm celorlalți sau nouă înșine, ci ultima. Nu trebuie să ne conformăm făgașului pe care am intrat, să ne plafonăm și să spunem: „Asta e! Atâta pot.” Nu trebuie nici să ne relaxăm la umbra începutului perfect și să credem că toate vor merge bine de la sine. Întotdeauna e loc de mai bine sau… de mai rău. Pentru că lucrurile niciodată nu stagnează, ele sunt în continuă mișcare: fie progresează, fie regresează.

Înțelepciunea populară ne învață că „ziua bună (și aș adăuga că în egală măsură și ziua rea) se cunoaște de dimineață”. Dar Solomon, căruia îi aparține cugetarea din titlu, ne spune că nu-i așa, că o zi care începe cu soare poate sfârși într-un amurg furtunos și că o zi care începe cu o ploaie torențială se poate încheia cu un curcubeu.

Fiecare își trăiește propria zi, cu un început și un sfârșit – viața. Ne aflăm în diverse puncte ale ei, cu tot felul de satisfacții sau regrete.

Poate că ești un tânăr aflat la început de drum. Oricum ai începe viața, străduiește-te să ai întotdeauna în vedere sfârșitul, pentru că mai important este sfârșitul unui lucru decât începutul lui!

Poate că ești deja plecat de mult la drum și ai intrat pe un făgaș de pe care ai impresia că nu mai poți ieși: financiar, relațional, social. Reanalizează-te, vezi unde greșești și unde trebuie să schimbi ceva și acționează! Sfârșitul nu trebuie să fie o fatalitate căreia nu îi poți scăpa. Alegerile de acum îți pot da un sfârșit care să îți producă mulțumire.

Sau poate că ești în toamna vieții și ești dezamăgit de eșecurile pe care le-ai înregistrat. Cât timp mai ai suflare în nări, este încă timp să schimbi sfârșitul. E posibil să nu mai poți schimba multe, dar ce poți schimba în relațiile cu ceilalți astfel încât să fii împăcat cu ei și cu tine însuți, schimbă!

Dacă îl credem pe Solomon pe cuvânt, nu ar trebui să considerăm că, așa cum începe ziua, așa se și termină. Pentru că între început și sfârșit se află timpul pe care îl avem la dispoziție să schimbăm lucrurile, să ne schimbăm pe noi înșine.

P.S.: Pe 31 august 2003, bucureșteanca aia de pe locul întâi mi-a devenit soție, deși, când m-a văzut prima dată și și-a dat seama că eu i-am suflat primul loc pe liceu, nu m-a privit cu ochi buni. Ăsta da sfârșit bun 🙂 !

Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Cristinel Sava