ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Maria (de Zaharia Stancu)

Trimite mai departe...

Adevăr, adevăr vă spun vouă,
Din inima cât soarele de mare:
Maria avea ochii în rouă
Și tâmplele arse-n sudoare.

Fulger căzuseră bicele. Câte?
Nimeni nu le putuse număra.
Rănile, vinete și urâte,
Fiecare semăna cu o stea.

Cineva pregătea crucea și cuiele,
Cineva săpa harnic mormântul.
Pădurile de smochini fremătau
Și pălmuiau cu frunzele vântul.

Adevăr, adevăr vă spun vouă:
Ce mult a fost iubită Maria
O știe un măslin din Magdala
Și Golgotha ce domină câmpia.

(Zaharia Stancu, Poezii, Editura Minerva, 1971, p. 16.)


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Redacția