ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Mie n-are cum să mi se întâmple

+45

Așa credea bunicul care nu s-a mai întors de pe front. Așa-și spune și soldatul ce pleacă în Afganistan. Fantezie mor deopotrivă buni și răi, în stânga și-n dreapta. Din cartea O mie să cadă aflăm istoria lui Franz Hasel, un credincios adventist care a mers cu frontul hitlerist până în Crimeea, întorcându-se teafăr după ce a văzut moartea cu ochii. Și fusese necombatant! Din aceleași tranșee, pastorul bisericii lui nu s-a mai întors…

Când spui (sau crezi) titlul articolului, fii conștient de linia fină dintre credință și încumetare. Hai să îți spun despre a doua.

Daredevil, cum s-ar zice. Știi profilul: mergi fără centură, calci pedala. Fentezi destinul ca-n filme. Uneori îți iese fără să clipești, alteori scapi la mustață. În abordarea fight-or-flight, tu, bineînțeles, ești ăla de bate. În caz de „forță majoră”, tu ești de partea Forței.

Ești excepția de la regulă. Ai ceva aparte. Ești însemnat. Superior. Imun. Ce spălat pe mâini, ce mască, ce vestă antiglonț? Tu ești… cu Domnul! (De încumetarea creștinilor vorbesc.) Te știi având nebănuite resurse de tărie și stăpânire de sine. Ba încă te și vizitează ispita că, dacă prin absurd ți s-ar întâmpla și ție, tu ești eroul: toți cad, tu rămâi în picioare și îi salvezi. Hollywood, maestre, nu altceva!

Adu-ți aminte și de ocazia când ai dat bir cu fugiții. (N-ai făcut-o niciodată? Atunci nu citi mai departe! Închide! Te așteptăm când ești de-al nostru.)

Dacă ești sincer, atunci sigur te-ai regăsit comportându-te astfel în situații de criză. Amanda Ripley, de la Time, a scris despre cine supraviețuiește când vine un dezastru și de ce. A intervievat supraviețuitori din nave scufundate, avioane prăbușite, acte de terorism etc. În aceste cazuri extreme, când s-a întâmplat ce mie n-are cum să mi se întâmple, „se pare că toți au trecut printr-o misterioasă metamorfoză. La unele s-au comportat mai bine decât s-ar fi așteptat vreodată, iar la altele, cu mult mai rău.” 

Omule, ți se poate întâmpla să nu fii tu excepția. Ci altul.

Citesc zilele astea Psalmul 91. Sună bine: să nu te temi „nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare” (91:6). Alții vor spune „o mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia” (91:7). La fel citim toți – și eu, și… cel căruia îi sunt la dreapta.

Același psalm a fost citit și de Satana. Când Hristos i-a răspuns cu Scriptura, în pustiul ispitirii, Satana a citat și el Scriptura. Cunoscător, a ales Psalmul 91. „Aruncă-te!”, a zis încrezător. Și, cu o plecăciune pe post de plasă de siguranță, a continuat: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale și ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră” (91:11-12). Isus Hristos a răspuns: „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!” (Matei 4:7; Luca 4:12).

Vezi linia între credință și încumetare? „Chiar dacă toți te vor părăsi, eu nu…” zicea apostolul Petru (Matei 26:33 și 35). Habar nu avem cât de străvezii suntem. Privim cu compătimire, dacă nu dispreț, pe soția lui Iov, ne pare nebună. Mă tem că i-am fi asemenea dacă Dumnezeu ar îngădui să trecem prin așa situații-limită. 

Recitesc Psalmul 91. Nu mă încumet. Are cum să mi se întâmple și mie.

Mă încred în Dumnezeu. Și tocmai strâmtorarea, de care El nu mă scutește, mă duce la turnul de scăpare. La El.

+45
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

2 comentarii
Articol semnat de Christian Sălcianu