Nu-i ușor să fii creștin. A fi creștin are de-a face cu morala, cu etica. Trebuie să fii creștin și când dormi, și când te speli pe dinți. Măcar de-ar fi o morală construită de fiecare după bunul plac, dar nu, creștinul trebuie să trăiască în armonie cu ce i s-a revelat de Sus (și stă scris în Biblie).
Să fii creștin nu e ca și cum ai fi profesor de limba română. Proful de română poate preda corect materia la școală, iar acasă să vorbească după bunul plac: „M-am lovit la deșt”; „Dă-mi sticăla aia”; „Ai doape-n urechi?”; „A venit băeții…”. El se poate debarasa de regulile gramaticii atunci când nu e la catedră, când nu oficiază ca profesor.
Să fii creștin nu e ca și cum ai fi medic. Medicul îți poate spune grav, cu ochii țintă-n ochii tăi, să nu mai fumezi, că te duci pe copcă. Dar poate să ți-o spună cu trabucul între degete. El doar îți enumeră regulile sănătății și e liber să se abată de la ele fix în clipa când ți le spune.
Nu-i ușor să fii creștin. Nu-i ușor tocmai fiindcă nu intri în tură, nu ieși din tură, ci ești creștin tot timpul. În dicționar, la cuvântul „moral” e poza ta. Creștinismul e natura ta. Nu e haina care te acoperă, ci inima care-ți bate în piept, mațul care-ți chiorăie în pântec. Orice formă de duplicitate îți anulează creștinismul. Ți-l face țăndări. Te ia oricare de piept: „Tu vorbești? TU?”
Nu-i ușor să fii creștin. O știe orice creștin și orice candidat la creștinism.
Dar știi ce-i ușor?
Să pari creștin.
E ușor să pari creștin. Te ții de reguli mai ales (sau doar) când stai la vedere, când ești la colțul străzii sau la biserică.
E ușor să pari creștin, mai ales când lucrurile se așază cum vrei tu. Când creștinismul nu te costă, ci doar îți oferă.
E ușor să pari creștin când cuvintele lui Dumnezeu sunt agrafele tale de păr sau acele tale de cravată. Le iei din sertar pe cele care îți plac, doar când ai chef.
Dorința de a fi alunecă adeseori, pe nesimțite, în practica de a părea.
Și când văd cât de greu e să fii creștin și cât de ușor să pari creștin, îmi zic: nu-i ușor nici să fii Dumnezeu și să le cântărești pe toate și cu milă, și cu dragoste, și cu dreptate.
[…] Nu-i ușor să fii creștin când crezi că creștinismul ține de mușchii tăi. Sau de steroizi „duhovnicești”. Când fugi ba înainte, ba înapoi, bucurându-te de mici cununi care se veștejesc. […]