omul este mielul Meu
va avea de toate din belșug
Eu îl pasc în verzile pășuni
și-l duc la apele odihnei
îi umplu sufletul cu vervă
și-i îndrept pașii pe dreptele cărări
deoarece sunt Cine sunt
chiar de-ar ajunge în valea pe care
moartea își așterne umbra
nu se va teme nicidecum
căci Eu îl voi purta pe umeri
îl voi mângâia cu mustrările Mele
îi voi da de mâncare în fața lupilor
îl voi pune deoparte, ca preaiubit de Mine
și-i voi turna în pahar
cât să nu poată bea
îl voi face fericit și-i voi arăta îndurare
cât va trăi, îmi va fi oaspete
în casa Mea, zi după zi, după zi, după zi
(Florin Bică, [Cărări bătătorite de aripi], Respiro Books, 2019, p. 51.)