ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Oscar Cullman despre credința în înviere

Trimite mai departe...

Am mai scris despre eseul lui Cullman, în care acesta contrazice una dintre cele mai populare credințe – nemurirea sufletului. Rețin aici câteva gânduri ale teologului despre valoarea învierii, mai ales când aceasta vine ca antiteză a morții depline a omului, fără ca vreo entitate să supraviețuiască trupului.

„Credința în nemurirea sufletului nu este credința într-un eveniment revoluționar. De fapt, nemurirea nu este decât o afirmație negativă: sufletul nu moare, ci pur și simplu continuă să trăiască. Învierea este o afirmație pozitivă: omul ca întreg, care a murit cu adevărat, este rechemat la viață printr-un nou act de creație de către Dumnezeu. S-a întâmplat ceva – o minune a creației! Pentru că și înainte s-a întâmplat ceva, ceva înfricoșător: viața creată de Dumnezeu a fost distrusă.

Moartea în sine nu este frumoasă, nici chiar cea a lui Isus. Moartea dinaintea Paștelui este în realitate capul Morții înconjurat de duhoarea stricăciunii. Iar moartea lui Isus este la fel de respingătoare cum marele pictor Grünewald a pictat-o în Evul Mediu. Dar exact din acest motiv același pictor a înțeles cum să picteze, laolaltă cu ea, într-un mod incomparabil, marea biruință, Învierea lui Hristos: Hristos în noul trup, Învierea trupului. Cine pictează o moarte frumoasă nu poate picta o înviere.”

(Oscar Cullman, Nemurirea sufletului sau învierea morților?, Herald, 2007, pp. 45–46.)

Cartea poate fi achiziționată de aici.


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Florin Bică

Florin scrie cărți pentru copii, dar și poezii, eseuri, articole etc. Citește mai atent, dar mai puțin ca altădată. E cinefil, mai degrabă în direcția lui Kurosawa și a neorealismului italian, decât spre universul Marvel. Pe pământ, cerul lui sunt Adelaida și Mihnea, fiul lor. În cer, pământul lui e Dumnezeu.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
Articol semnat de Florin Bică