ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Pandemie, vaccin, Mushtar – experiența noastră

Trimite mai departe...

Zi de vaccin sau de Covid zilele astea, și pare că ai detonat nucleara! Imediat îți sare un fel de „specialist” la jugulară. Fiind discuții atât de aprinse, am zis să ne băgăm și noi ca Mushtaru-n lapte. Nu, stați liniștiți, că nu ținem lecții de virusologie. Vă spunem doar experiența noastră.

A luʼ Bică

Când mi se cariază vreun dinte, dau fuga la soția mea. E dentist. Știu că-i de mirare pentru unii că cutez să nu-l întreb pe Dan Bittman, că nu cer opinia autorizată a Oliviei Steer și că am tupeul să nu aștept televizorul să-mi pună plomba. Însă atât mă taie capul – să mă duc la specialist, la ăla care are pregătire în domeniu.

Fidel acestui mod de a gândi, m-am vaccinat anti-Covid încă din martie. Și încă cu Pfizer! De-atunci mi se tot prezice moartea în chinuri groaznice. Oameni pe care îi suspectez că nu știu să explice ce e ADN-ul mă avertizează că acesta mi-ar fi fost modificat. Specialiști în apocalipse hollywoodiene (unele împopoțonate chiar și cu texte biblice) îmi spun pe șleau că aș fi bătut palma cu michiduță și că mi s-ar fi inserat în mână niscai 666. Am ajuns să mă întreb: „Oare n-oi fi eu ăl mai prost din lume? Că, uite, în timp ce eu n-aș mai ști să spun ce am învățat într-a cincea despre celulă, în jurul meu sunt numai experți în virusuri și vaccinuri.”

Iar ca grozăvia să fie mai mare, aflați că am trecut și prin Covid. Ca gâsca pe apă (și zic: „Ce bine că m-am vaccinat!”). Mi-am pierdut doar nasul. Pardon! Mirosul. Apoi l-am recăpătat. N-am murit însă ca alții pe care îi știam. Și care au murit de-adevăratelea! Nu, nu se plimbă ambulanțe goale pe străzi doar ca să ne lase cu impresia că ar fi pandemie. Covid-19 există. Pe unii îi lasă cu sechele. Pe alții îi lasă văduvi, orfani și triști.

Nu zic să vă vaccinați ca mine. Zic doar că ar merita să puneți întrebările corecte la ghișeul potrivit. Viața costă prea mult ca s-o lăsați în grija vreunui cont de Facebook, a vreunui jurnalist decedat moral, a unui clip obscur răsdistribuit în social media, a explicațiilor pline de greșeli gramaticale și științifice atribuite unor iluștri anonimi ori a opiniilor vehiculate de influenceri hămesiți de click and like.

Antivaxxare humanum est, perseverare autem diabolicum.

 

A luʼ Sălcianu

Când am văzut imaginile din Wuhan, îmi păreau ca din filmele distopice. Când au fost transmise din Lombardia, filmul parcă se auzea din stradă. Când văd cum e România acum (spre deosebire de Irlanda, unde trăiesc), parcă bate cineva la ușă. (Stai, nu răspunde!)

Două lucruri am observat la mine, în toată perioada asta. În primul rând, o flexibilitate, un joc la mai multe capete (mama lui de compromis), o încercare de a înțelege pe cât mai mulți, fiecare cu experiența lui. Mi-am găsit textul biblic la Pavel, 1 Corinteni 9:19-23. Am înțeles că, dacă pe amândoi ne doare o bubă, simțim diferit, exprimăm nuanțat, căutăm tratamente alternative și avem vindecări în evoluții diferite. Chiar la înmormântare, ne trec alte gânduri prin cap, alte scuze, alți vinovați, alți pași mai departe.

În al doilea rând, am observat o inflexibilitate crescută (da, la mine). Nu le poți da dreptate tuturor. Înnebunești. Așa că am citit și am decis. Am discutat, dar apoi m-am distanțat de… Și de social media. Am predicat bisericii Romani 14: alege cum crezi, frăție, fără să judeci, fără să disprețuiești! Dar fă-o pentru Domnul! Nu-L vinde pe o conspirație gonflabilă, nici pe un sfințit comunicat oficial!

Pentru mine vaccinul nu e soluția magică, ci e o armă în plus la o minte, o credință și un stil de viață sănătos, avute și înainte (vezi Daniel 6:10).

P.S. Degeaba ești vaccinat dacă slănina sau alcoolul, răutatea sau prostia sunt tot acolo – înțelege, are și vaccinul limitele lui!

 

A luʼ Sava

Nu mai știu cum și când am luat hotărârea să mă vaccinez. Poate că dintotdeauna am fost înclinat să am încredere în specialiști (la urma urmei, am scris cândva și un articol despre vaccinuri din perspectiva unui părinte). Dar cred că încrederea mea trece dincolo de specialiști, spre principiile după care funcționează lumea asta și pe care specialiștii le-au descoperit și le pun la lucru atunci când fac o descoperire.

Nu pot să spun că nu mi-a fost un pic teamă în fața unui vaccin nou, aflat abia la început. Toate teoriile și ideile care se învârteau în jurul acestuia m-au afectat într-o oarecare măsură. Mai ales ținând cont că m-am vaccinat cu vaccinul produs de AstraZeneca, iar între prima și a doua doză s-a creat vâlvă în presă cu loturile problemă și trombozele care apăreau ca reacții adverse. Am avut, așadar, la un moment dat îndoieli, dar le-am respins pe baza încrederii de care ziceam mai sus. Iar acest tipar de gândire și de luare a deciziilor nu îl aplic doar aici.

De exemplu, mi-e frică de înălțime, și probabil că nu sunt singurul. Iar teama aceasta își face loc și atunci când zbor cu avionul. Ceea ce mă liniștește este tocmai această încredere că principiile pe care se bazează aeronautica nu funcționează cu intermitență, ci sunt niște principii eterne așezate de Dumnezeu în lumea fizică în care trăim. Iar El le-a dat oamenilor suficientă inteligență încât să le descopere și să le așeze ca fundament al unor progrese inimaginabile.

La fel gândesc lucrurile și în dreptul vaccinurilor. Principiul de funcționare a vaccinurilor – și anume antrenarea organismului să lupte cu un virus prin confruntarea lui cu o formă neagresivă a acestuia sau, mai nou, cu o „imagine” a acestuia – este sigur fiindcă este așezat de Dumnezeu în corpurile noastre. Iar asta îmi oferă liniște în fața unor posibile temeri de ordin medical. Cât despre temerile de ordin fantezist, pe acelea le-am respins din start.

M-am vaccinat de frică? Aș zice că m-am vaccinat în ciuda fricii.


Trimite mai departe...
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Redacția