ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Peștele e pește (Fish is fish)

3+

La marginea pădurii, era un iaz în care un peștișor și un mormoloc înotau printre ierburi. Erau prieteni de nedespărțit. 

Într-o dimineață, mormolocul descoperi cu uimire că, în timpul nopții, îi crescuseră două piciorușe.

— Ia uite! spuse el triumfător. Ia uite, sunt broscuță!

— Nici vorbă, zise peștișorul. Cum să fii broscuță, când aseară erai peștișor, ca mine?!

Se contraziseră strașnic până când, într-un final, mormolocul zise răspicat:

Știi ceva? Broasca-i broască, peștele e pește, și cu asta basta!

În săptămânile care au urmat, mormolocului îi crescură alte două membre, iar codița i se făcu din ce în ce mai mică. Într-o zi, devenind broscoi în toată puterea cuvântului, sări din apă pe malul plin de verdeață.

Între timp, crescuse și peștișorul, devenind pește pe deplin. El se întreba adeseori unde s-o fi dus prietenul lui patruped. Trecură zile, săptămâni, dar broscoiul nu se mai întoarse în apă.

Apoi, într-o zi, cu un salt vesel, care tulbură toate ierburile din apă, broscoiul sări înapoi în iaz. 

Pe unde-ai umblat, prietene? îl întrebă peștele entuziasmat.

Am dat o raită prin lume, ici-colo, zise broscoiul, și-am văzut lucruri nemaipomenite.

Cum ar fi? îl întrebă peștele.

Am văzut păsări, zise broscoiul pe un ton misterios. Păsări!

Și-i povesti peștelui despre păsări, care aveau aripi și două picioare și multe, multe culori. În timp ce broscoiul povestea, prietenul său văzu cu ochii minții cum păsările zburau ca niște pești înaripați.

Și altceva ce-ai mai văzut? întrebă peștele nerăbdător.

Am văzut vaci, zise broscoiul. Vaci! Au patru picioare, coarne, mănâncă iarbă și cară niște burdufuri roz, pline de lapte.

Și oameni! continuă broscoiul. Bărbați, femei, copii!

Și-i povesti fără oprire până când întunericul se așternu peste iaz.

Deși se făcuse noapte de-acum, în mintea peștelui erau numai culori, lumini și o grămadă de lucruri minunate. Nu-i venea deloc să doarmă. Ah, se gândea el, dacă aș putea să sar din apă ca prietenul meu și să văd și eu o așa lume de minunății!

Trecură din nou multe zile. Broscoiul plecase de mult, dar peștele se tot învârtea pe lângă mal, visând la păsări în zbor, vaci la păscut și acele animale ciudate, toate îmbrăcate, despre care prietenul lui spusese că se numeau oameni.

Într-o zi, peștele luă decizia că, fie ce-o fi, trebuie să vadă și el lucrurile acelea. Așa că, bătând tare din coadă, dintr-o zvârlitură sări din apă pe mal. Ateriză pe pământ, cufundându-se în iarbă. Deodată simți că se sufocă, neputând să respire sau să se miște în vreun fel.

Ajutor…, horcăi el slăbit.

Din fericire, broscoiul, care se afla la vânătoare de insecte prin preajmă, îl văzu la timp. Cu toată puterea lui, reuși să împingă peștele înapoi în iaz.

Buimac, peștele pluti vreme de câteva clipe. Apoi respiră adânc, trecând prin branhii apa curată și rece. Dintr-odată, se simți din nou ușor ca un fulg și, cu o singură mișcare lejeră a cozii, redeveni zvârlugă, încoace și-ncolo, în sus și-n jos.

Razele de soare răzbăteau printre ierburi, răspândind fâșii de culori luminoase. Fără îndoială, lumea iazului său era cea mai frumoasă dintre toate lumile posibile. Îi zâmbi prietenului său, broscoiul, care-l urmărea de pe o frunză de nufăr.

Ai dreptate, îi zise el. Peștele e pește.


Leo Lionni (1910–1999) s-a născut la Amsterdam, dar a urmat cursuri la școli din Olanda, Belgia, SUA, Italia și Elveția. A obținut un doctorat în economie la Universitatea din Genova. În SUA a lucrat o vreme în publicitate. A intrat în lumea cărților pentru copii din întâmplare, pe când inventa povești pentru nepoții lui. Aclamat ca „maestru al fabulei reduse la esențe” (Chicago Tribune), între cărțile pentru copii publicate se numără: It’s mine!; Pezzetinno; Frederick; Alexander and the Wind-Up Mouse etc.

3+
Distribuie
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Redacția