ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Plânsul lui Cornilescu

4+

Se știau prea puține despre Cornilescu. Ani de zile au fost disponibile doar broșura scrisă chiar de Dumitru Cornilescu, cu titlul Cum m-am întors la Dumnezeu, și o carte de mici dimensiuni a lui Alexandru Măianu, Viața și lucrarea lui Dumitru Cornilescu. În acest recunoscut vid de cunoaștere, și sub influența legendelor care se țes în jurul marilor oameni, mai ales al episoadelor de tăcere din viața lor, cineva trebuia să pătrundă dincolo de cortina istoriei.

Volumul Cornilescu (2014), editat de Emanuel Conțac, ne prezintă culise ale publicării celei mai citite traduceri în limba română a Sfintei Scripturi. În prefața volumului, Maria Francisca Băltăceanu pune punctul pe i afirmând că „era de multă vreme necesară o mai bună cunoaștere a istoriei acestei Biblii atât de răspândite, care a hrănit și hrănește viața atâtor oameni”.

În numeroasele episoade „desprăfuite” de Emanuel Conțac, una dintre cel mai des întâlnite tensiuni este bătălia pentru un concept. Azi îl știm prin cuvântul „neprihănire”. Dar la început n-a fost așa…

Bătălia s-a dus pentru a găsi un cuvânt, un singur cuvânt, care să traducă cel mai bine grecescul dikaiosyne – „neprihănire”, „dreptate”, „îndreptățire”, „justificare”. Sau să fie parafrazat – „stare după voia lui Dumnezeu”? 

Ceea ce la prima vedere i-ar putea părea cititorului o alegere fără implicații deosebite, și anume selectarea unui cuvânt dintr-o listă de sinonime disponibile, are în fapt o miză uriașă. Concret:

Dumnezeu te face drept sau te socotește drept?

Cornilescu s-a zbătut mult timp cu alegerea aceasta: un termen unic contra o expresie care să traducă acest concept întâlnit atât de des în scrierile apostolului Pavel. Traducătorul se destăinuia: „M-am frământat cu aceste cuvinte, «righteousness» și «justification», timp de aproape șapte ani și nu am putut găsi un cuvânt adecvat care să le reprezinte.” Pentru el era „un aspect foarte important, deoarece”, mărturisea într-o scrisoare, „cu vechea traducere, «justice» [«dreptate»], cititorul român nu poate înțelege textul și își face o idee greșită despre acest subiect cât se poate de important”. 

Numindu-l în altă parte „aspectul central al Bibliei”, Cornilescu retrăia experiența lui Martin Luther, pentru care îndreptățirea prin credință era „rezumatul tuturor doctrinelor creștine”. Luther însuși remarca faptul că „această doctrină este greu de înțeles și că puțini oameni o învață și îi învață pe alții așa cum se cuvine”.

Cornilescu a ales inițial să traducă termenul prin expresia „stare după voia lui Dumnezeu”. Cititorul o recunoaște în Isaia 53:11 sau o poate regăsi ca notă de subsol a textului din Ieremia 33:16. În urma numeroaselor discuții și tensiuni cu editorii, cu criticii (găsești întreaga poveste, cu multe detalii, aici), Cornilescu a cedat, alegând un singur cuvânt, „neprihănire”. „Nu sunt omul care să meargă împotriva bunului-simț. Așadar, după multă luptă, am decis să introduc schimbarea.” (Vezi nota de subsol de la textul din Romani 3:21.)

„Cu privire la schimbarea termenilor «righteousness» și «justification» trebuie să vă spun confidențial că am plâns ca un copil […] târziu în noapte. Mi-a părut într-adevăr foarte rău. Toată inima mea era acolo, fiindcă m-am gândit numai la înțelesul adevărat al textului și mi-am dorit ca poporul meu să-l afle. Este aspectul central al Bibliei.”

Termenul s-a consacrat ca atare, deși se poate suspecta faptul că majoritatea oamenilor înțeleg prin neprihănire o stare de desăvârșire și mai puțin o declarație cu privire la un statut de desăvârșire. Altfel spus, există riscul de a fi schimbat un cuvânt cu altul, iar semnificația în carte, predică, rugăciune sau cântare să-i fie aceeași, șubredă, insuficientă, de care s-a ferit amarnic Cornilescu. Și-ar fi dorit ca cititorul să înțeleagă că aspectul central al Bibliei nu este o desăvârșire utopică și înfricoșătoare, ci acela de „a fi socotit neprihănit” prin har, prin credință (Galateni 2:16).

4+
Distribuie
Articol semnat de
Christian Sălcianu

Cristi este un scorpion convertit, pasionat de Biblie. ESTJ, a făcut militărie în liceu, dar și-a luat gradele în teologie și litere. Pastor în Dublin, se califică în servant leadership la locul de muncă. Scrie, aleargă. O iubește pe Claudia. Și pe Iris.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
  • Foate frumos!
    Am citit articolul „Plansul lui Cornilescu”, „imprumutat” de fiica mea fara a mentiona autorul. Am simtit insa, dupa parcurgerea primelor randuri, semnatura lui Cristi. Apreciez demersul, pe tot parcursul lui, de a readuce in fata opiniei publice, sau macar in mediile evanghelice, valoarea uriasa a unei Biblii retradusa in limba poporului. Cu cativa ani in urma am avut ocazia sa particip la o intalnire (cica dialog!) intre reprezentantii locali ai unei biserici evanghelice si reprezentantii centrali ai bisericii majoritare, in frunte cu un renumit profesor, seful catedrei de misiune, greaca, ebraica etc. Am fost surprins sa-l aud, într-un lung si ascutit monolog, atribuindu-i lui Cornilescu responsabilitatea ratacirilor teologice si doctrinare din spatiul romanesc, prin traducerea Bibliei. Vesnicia va dezvalui valoarea lacrimilor.

Articol semnat de Christian Sălcianu