ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Poemul imperial al lui Isaia (în traducerea lui Florin Lăiu)

Este luna lui „să fim mai buni”, iar sub toată poleiala, dincolo de luminile orașului și de cadourile cu fundă roșie, rămâne adevăratul Motiv al sărbătorilor „de iarnă” – Pruncul din iesle. Prindem prilejul acesta ca să vă oferim o traducere a pericopei biblice Isaia 52:13–53:12 ieșită din penița profesorului Florin Lăiu. E un faimos pasaj despre Împăratul care a venit pe lume într-o familie umilă ca să moară ca Miel de sacrificiu pentru păcatele noastre.

52:13Da, Robul Meu cel vrednic va învinge,
apoi Se va-nălța nespus de sus!

14Și-aşa cum s-au cutremurat mulțime
– de fața Lui, ce arăta ca nimeni,
de chipul Lui neomenesc, distrus –,
15 la fel vor tremura popoare multe;
de știrea-I împărați vor amuți,
căci vor afla isprăvi nemaivăzute,
nemaivestite vești vor auzi.

53:1 Au cine-ar fi crezut această știre?
Cui brațul lui Iahwé s-a arătat?

2El a crescut ca un vlăstar ’nainte-I,
ca o odraslă din pământ uscat;
n-avea o față mândră să ne-arate,
nici chip care ne-ar fi îngenunchiat.

3Dispreţuit și părăsit de oameni,
om al durerii, la necaz deprins;
ca și cum El ne-ar fi ascuns obrazul,
L-am socotit nimic și L-am respins.

4Ci El purta a noastră suferință,
era-ncărcat cu vaiul meu și-al tău,
dar noi credeam că este-atins de soartă,
bătut şi schingiuit de Dumnezeu.

5Străpuns era de-a noastră răzvrătire,
din vina noastră era El zdrobit;
El luă pedeapsa, care-i plata noastră,
și-n rana Lui ne-am fost tămăduit.

6Noi toți ne rătăcisem, fiecare
cu drumul lui răzleț, ca niște oi;
dar Dumnezeu lovi în El, la țintă,
păcatul fiecăruia din noi.

7Fiind cercat cu silă și ocară,
El gura n-a deschis și n-a răspuns,
ca mielul dus pe brațe la tăiere,
ca oaia care, mută, stă la tuns.

8Legat şi judecat, târât la moarte,
au cui îi mai păsa de soarta Lui,
c-a fost gonit de pe tărâmul vieții,
lovit pentru păcatul neamului?…

9I-au dat o groapă-n rând cu ticăloșii,
dar Și-a găsit mormânt la un bogat,
că nicio crimă El nu săvârșise,
și-n gura-I vicleșug nu s-a aflat.

10Așa a vrut Iahwé să-L stoarcă-n chinuri;
dar, după ce-Și dă jertfă viața Sa,
Își va vedea urmașii-n veșnicie;
prin El, vrerea lui Iah va triumfa.

11Din truda Lui, ei își vor stinge setea,
– cei drepți, cu-a Lui știință-ndestulați –,
căci Robul Meu va-ndreptăți mulți oameni,
purtând păcatul celor vinovați.

12De-aceea-I voi da gloate mari ca parte
și va-mpărți ca pradă pe cei tari,
fiindcă Și-a dat chiar sufletul la moarte
și numărat a fost printre tâlhari

– păcatele mulțimilor spășind
și pentru-a lor iertare stăruind…

 

(Traducere de Florin Lăiu, TheoRhema, vol. I, nr. 1, 2006, pp. 164–167)

Distribuie
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Redacția