ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Poemul imperial al lui Isaia (în traducerea lui Florin Lăiu)

6+

Este luna lui „să fim mai buni”, iar sub toată poleiala, dincolo de luminile orașului și de cadourile cu fundă roșie, rămâne adevăratul Motiv al sărbătorilor „de iarnă” – Pruncul din iesle. Prindem prilejul acesta ca să vă oferim o traducere a pericopei biblice Isaia 52:13–53:12 ieșită din penița profesorului Florin Lăiu. E un faimos pasaj despre Împăratul care a venit pe lume într-o familie umilă ca să moară ca Miel de sacrificiu pentru păcatele noastre.

52:13Da, Robul Meu cel vrednic va învinge,
apoi Se va-nălța nespus de sus!

14Și-aşa cum s-au cutremurat mulțime
– de fața Lui, ce arăta ca nimeni,
de chipul Lui neomenesc, distrus –,
15 la fel vor tremura popoare multe;
de știrea-I împărați vor amuți,
căci vor afla isprăvi nemaivăzute,
nemaivestite vești vor auzi.

53:1 Au cine-ar fi crezut această știre?
Cui brațul lui Iahwé s-a arătat?

2El a crescut ca un vlăstar ’nainte-I,
ca o odraslă din pământ uscat;
n-avea o față mândră să ne-arate,
nici chip care ne-ar fi îngenunchiat.

3Dispreţuit și părăsit de oameni,
om al durerii, la necaz deprins;
ca și cum El ne-ar fi ascuns obrazul,
L-am socotit nimic și L-am respins.

4Ci El purta a noastră suferință,
era-ncărcat cu vaiul meu și-al tău,
dar noi credeam că este-atins de soartă,
bătut şi schingiuit de Dumnezeu.

5Străpuns era de-a noastră răzvrătire,
din vina noastră era El zdrobit;
El luă pedeapsa, care-i plata noastră,
și-n rana Lui ne-am fost tămăduit.

6Noi toți ne rătăcisem, fiecare
cu drumul lui răzleț, ca niște oi;
dar Dumnezeu lovi în El, la țintă,
păcatul fiecăruia din noi.

7Fiind cercat cu silă și ocară,
El gura n-a deschis și n-a răspuns,
ca mielul dus pe brațe la tăiere,
ca oaia care, mută, stă la tuns.

8Legat şi judecat, târât la moarte,
au cui îi mai păsa de soarta Lui,
c-a fost gonit de pe tărâmul vieții,
lovit pentru păcatul neamului?…

9I-au dat o groapă-n rând cu ticăloșii,
dar Și-a găsit mormânt la un bogat,
că nicio crimă El nu săvârșise,
și-n gura-I vicleșug nu s-a aflat.

10Așa a vrut Iahwé să-L stoarcă-n chinuri;
dar, după ce-Și dă jertfă viața Sa,
Își va vedea urmașii-n veșnicie;
prin El, vrerea lui Iah va triumfa.

11Din truda Lui, ei își vor stinge setea,
– cei drepți, cu-a Lui știință-ndestulați –,
căci Robul Meu va-ndreptăți mulți oameni,
purtând păcatul celor vinovați.

12De-aceea-I voi da gloate mari ca parte
și va-mpărți ca pradă pe cei tari,
fiindcă Și-a dat chiar sufletul la moarte
și numărat a fost printre tâlhari

– păcatele mulțimilor spășind
și pentru-a lor iertare stăruind…

 

(Traducere de Florin Lăiu, TheoRhema, vol. I, nr. 1, 2006, pp. 164–167)

6+
Distribuie
Articol semnat de
Redacția
Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Redacția