ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Poți recunoaște un „hristos mincinos”?

+8

Ai avut vreodată curiozitatea să cauți o listă cu pretendenții la titlul de „mesia” sau cu lunaticii care susțin că ei sunt întruparea lui Isus Hristos? E luuungă și cuprinde indivizi cu backgrounduri religioase și culturale diverse! Unii chiar seamănă fizic cu imaginea hristică pe care o știm de prin icoane și ecranizările moderne ale vieții lui Isus.

Nu mă surprinde atât de mult existența acestor hristoși falși, care nu pot fi decât niște persoane cu probleme mintale serioase (mulți au și fost condamnați pentru acte grave, cum ar fi crime). Mai mult mă surprinde că există oameni dispuși să-i urmeze (uneori, până la moarte) în condițiile în care adevăratul Hristos ne-a avertizat să nu ne lăsăm înșelați de astfel de personaje.

Pentru cine cunoaște Biblia, acest avertisment pare inutil. Ce creștin în toate mințile s-ar duce după unul care zice că el este Hristos, Mesia?

Și totuși, dacă există și altfel de hristoși mincinoși? A zis cumva Isus că hristoșii mincinoși sunt doar cei care se autoproclamă astfel?

Cu cinci ani în urmă, pe scena istoriei prindea tot mai mult contur un altfel de mesia. Nu unul cu părul șaten închis și ochi albaștri, așa cum ni L-a prezentat Zeffirelli, ci unul tot cu ochi albaștri, dar cu părul roșcat. Și gura mare. Pe numele său Donald Trump.

Cu un eu nemăsurat, rostind minciuni cu fiecare respirație (conform unei statistici, în numai patru ani de mandat, a spus 30 573 de minciuni, adică în medie aproape 21 de minciuni pe zi), rasist, misogin, aflat la a treia căsătorie, cu un trecut financiar controversat, acest personaj a ajuns să întruchipeze toate speranțele dreptei creștine, evanghelici și catolici deopotrivă.

Pentru acești credincioși, Trump a fost (și poate încă este) „alesul”, „unsul”. S-au abținut să îi spună direct „Mesia”, „Hristos”, dar nici nu era nevoie (deși sunt și unii mai excentrici care l-au asociat cu a doua venire a lui Hristos sau suporteri care au comparat situația lui politică cu cea a lui Hristos).

Imaginea sa a fost alăturată de cea a regelui persan Cirus cel Mare, fiind numit un „Cirus al zilelor noastre” (despre care se vorbește în Isaia 45, iar el a fost al 45-lea președinte american). Or, prin profetul Isaia (45:1), Cirus este numit „unsul” lui Dumnezeu. În ebraică, e māšīaḥ. Unsul, mesia. În Scriptură, singurii care poartă această titulatură sunt regii evrei și Unsul prin excelență – Mesia. De aceea, teologii îl și consideră pe Cirus un simbol al lui Hristos (apropo, în greacă chrīstós înseamnă tot „uns”).

După numai doi ani și jumătate de mandat, în timpul unei sesiuni de întrebări din partea presei, Trump însuși a arătat că și-a însușit această imagine, ridicându-și ochii spre cer în timp ce rostea emblematica frază: „I am the chosen one” („Eu sunt cel ales”). Se referea la faptul că era președintele american care urma să îngenuncheze economic China. Însă ridicarea ochilor către cer nu lăsa niciun dubiu: era alesul lui Dumnezeu.

Cum de atâția creștini au fost fascinați de acest hristos mincinos (la propriu)?

David Horsey, 2017, LA Times
David Horsey, 2017, LA Times

Un hristos mincinos, susținut de profeți mincinoși, imoral până în măduva oaselor și dispus să calce pe cadavre pentru a-și asigura un al doilea mandat? (Apropo de al doilea mandat, îl preia azi, așa cum se amăgesc susținătorii lui și chiar el însuși?)

Explicația e simplă: Satana se pricepe de minune să împingă oamenii în direcția dorită de el. Pentru asta, folosește un truc de manual: duce lucrurile într-o extremă pentru a-i face pe oameni să sară cu tot sufletul în cealaltă extremă, având tot timpul impresia că aleg varianta corectă, când de fapt aceasta este la fel de rea.

Care este extrema în cazul de față? Într-o societate din ce în ce mai secularizată, valorile creștine sunt atacate din toate părțile. Creștinii s-au trezit catalogați ca habotnici, medievali pentru că au opinii conservatoare pe subiecte ca sexul și educația sexuală în școli, (dez)orientările sexuale, avortul, creaționismul sau eutanasierea, se simt tot mai sufocați de o corectitudine politică dusă la extrem, de ideologiile noi care (uneori cu ajutorul statului) încearcă să intre cu bocancii în intimitatea gândirii și a căminului lor și să le restrângă libertatea de conștiință și de expresie. (Bine, pentru liderii religioși care l-au susținut pe Trump, printre motivații se numără și unele destul de… lumești, cum ar fi finanțările pentru școlile care practică discriminarea.)

Și atunci nu le rămâne, în opinia lor, decât riposta, riposta politică. Sau, mai bine spus, riposta politico-religioasă. Strângerea relațiilor între religie și politică. Or, varianta asta e la fel de rea, fiindcă principiile împărăției lui Hristos nu se impun politic (Ioan 18:36), ci prin forța dragostei și a adevărului care se vede în viețile schimbate ale creștinilor.

În definitiv, creștinii sunt trimiși în lume ca „niște miei în mijlocul lupilor” (Luca 10:3). Ori de câte ori creștinii au căutat calea mai scurtă și mai comodă a împlinirii misiunii lor de a schimba lumea cu ajutorul vulpilor politice, în opoziție cu promisiunea divină (Luca 12:32), au ajuns să se transforme la rândul lor din miei în lupi.

+8
Distribuie
Articol semnat de
Cristinel Sava

Cristinel scrie, cântă și vânează (greșeli de exprimare). Are un doctorat în filologie și îi place să stea cu nasul în cărți și manuscrise vechi. Când nu face asta, este tată pentru Radu, Ioana și Maria și soț pentru Cristina, pe care o iubește încă din clasa a 9-a.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

1 comentariu
  • Este fortata comparatia lui Trump. Nu sunt de acord. Dar nici vreun suporter de-al lui. Cam slabut articolul, dat fiind ca pana acum am citit numai chestii bune pe acest site.

Articol semnat de Cristinel Sava