ÎMPĂRĂȚIA ÎNTR-O SĂMÂNȚĂ

Procesul postmortem al lui Nancy Black Belt (pamflet)

19+

S-a făcut „rivoluție” on-line. Da, alta. S-a supărat și femeia adultă care se recomandă ca „Prințesă urbană”. S-au făcut „lăcrămații” la domnul Zuckerberg. S-a dat și comunicat editorial. Uite ce-am priceput io, Bobu L. von Soya, blogger și avocat al poporului.

(1) Niște cititoare de la anul 2020, certificate de Cremene Urania & Co, s-au făcutără foc și pară mălăiață pe o carte publicată la anul 1976. Că cică zice acolo cum să bați la pampers copilul, ceea ce e ilegal la anul 2020, dar era metodă iEducativă în ’76 și chiar și mai devreme, până prin mileniul 3 î.Hr.

(2) „Niște cititoarele” de la anul 2020 s-au inflamat de trei pagini aruncate pe internet, fără să citească întreg capitolul. Hmm, unde am mai auzit oare de dispute pornite de la afirmații scoase din context? Bătăioasele ar face mai bine să citească ce scrie aici, că cică e rău să stai mult pe rețeaua de poze, pe grupuri de alba-neagra intelectuală, unde se zice și că pământul ar fi plat (ca apa?). Nu de alta, dar activitatea pe rețelele astea s-ar putea să fie mai dăunătoare pentru copiii mamelor facebookiste decât trei pagini rupte dintr-o carte veche („iar flacăra lor geme”).

(3) Nu că îi iau apărarea autoarei Nancy Black Belt (e moartă de ani de zile și n-am ce apăra), dar ea, sărmana, a gândit cum se gândea la timpul ei. Dacă citești cărțile așa, ca liliacul atârnat cu capu-n jos, poți să reclami și Biblia, că și acolo zice de nuia și de sclavie și de… nț, nț, nț. Sau poți să ceri închiderea Wikipediei, că, iete, prezintă ucigași în serie și pedofili.

(4) Citită ca autoare „de la 1976” (ai citit tot capitolul sau doar ce ți s-a livrat?), Nancy Black Belt pare că gândea mai bine decât ăi din vremea ei: „Bă, nu trebe să-ți bați copchilu’ toată ziulica: și fiindcă a scăpat o cană din mână, și fiindcă s-a împiedicat și s-a murdărit, și fiindcă ai tu nervi că vorbește prea tare etc. Dacă sunt însă situații (foarte rare) când trebe să-l bați, nu da în el cu paruʼ și pe unde-ți vine! Dă-i la fund, că-s mai puține șanse să-l mutilezi pe viață și, ia seama, nu-i da la nervi: pune-ți bățul pe undeva pân casă, eventual în pod, că te mai calmezi până ajungi la el!”

(5) Nu-i prima oară când cititorii par mai atenți (dar și mega-ultra-hiper-sensibili) decât editorii. Bravo lor! Au înfrânt. Cartea-i scoasă de pe piață. De frica publicului? Sau ca să nu mai aibă publisherul… bătaie de cap? În orice caz, disclaimerul lui putea fi mai curat: „Am greșit. Nu mai facem.” Greșeala recunoscută ar fi fost pe jumătate iertată. Acum nu-i. Na-na la… popoul gol. „Promiți că nu mai faci?”

(6) Orice editură plină de viață și de sănătate are dreptul de a-și lua la puricat cărțile (vechi și noi, ca ciocoii), iar dacă unele nu mai corespund propriilor prințipuri și valori (de fapt, ce s-a schimbat aci, prințipuʼ sau clientuʼ?), să le pună sfânta cruce la căpătâi și să le arunce pe apa duminicii. Și, da, mai ales, să scoată ceva nou. Că #sepoatemaibine.

(7) Surpriză-surpriză! Problema (aia adevărată) rămâne. Cât timp noi – mamițele revoltate și editorii în defensivă – ne războim și ne apărăm cu îndârjire pe Facebook și pe bloguri, câți ar interveni în tramvai să-l scoată pe copil din mâinile tatălui bețiv sau ale mamei scăpate de sub control? Câți ar adopta un orfan ca să-l scape dintr-un sistem plin de abuzuri? Câți știu că, la școală, copiii lor sunt bulls, tartori pentru ăi mai firavi și mai slabi, inspirați de serialele cu pac-pac la care s-au abonat părinții (pe Netflix)?

De istericale reformatoare, ieșite din tastatură, e plin internetul. Haideți să nu ne mai batem cu cărțile, ci cu prostia pe care noi, adulții, o perpetuăm uneori ca la carte!

19+
Distribuie
Articol semnat de
Bobu L. von Soya

Cavaler al tristelor figuri mundane și ctitor al hohotului de râs cu lacrimi, Bobu L. von Soya (Bobi pentru prietenii apropiați) a absolvit „summa cum laude de sine” Liceul de Arte Traumatice din Vaslui City, secția Demitologizare. În timpul liber, adoră să se uite pe geam, în casele muritorilor de rând, în căutarea inspirației pentru romanul monumental pe care îl va scrie într-o bună zi. Celibatar, dar nu din convingere.

Vezi toate articolele
Ce părere ai?

Articol semnat de Bobu L. von Soya